Cred fără nicio ezitare că un înger i-a mângâiat pe creştet pe oamenii cărora le-a sădit prin această atingere de aripă cerească un talent. Dar cred că tot o dezmierdare de înger i-a înzestrat pe unii cu un râs cât o primăvară. Un râs cuceritor, un râs care luminează totul în jur, un râs molipsitor, un râs larg cât zborul unui pescăruş, un râs care goneşte răul, un râs care atrage binele, speranţa, încrederea. Un râs din acesta împrimăvărat apare pe figura îmdrăgitei actriţe Julia Roberts, râde cu gura ei senzuală până la urechi, un râs aducător de senin, de ciripit de păsărele, un râs cât o creangă înflorită de cireş. Un râs la fel de fermecător se regăseşte şi pe figura deschisă a antrenorului Klopp, dirijorul actual al echipei Liverpool. Niciodată posomorâţi, îndrăgiţii de toată lumea Julia Roberts şi Jurgen Klopp au devenit un simbol al râsului vindecător pentru toate relele. Şi la noi există aleşi ai sorţii, care cu râsul lor molipsitor au adus bucurii, de pe scenă şi ecran, românilor. Precum clopoţeii din sorcova de colind răsună râsul uriaşei actriţe Tamara Buciuceanu. Hohotele de râs ale Tamarei Buciuceanu din Coana Chiriţa, din „Gaiţele”, din alte bijuterii de piese interbelice, râsul ei din cupletele de la televiziune au devenit o avere din lada de zestre a neamului nostru. Un râs regenerator, un râs zglobiu şi năvalnic ne dăruieşte şi simpatizata actriţă Rodica Popescu Bitănescu. Dar la fel de cuceritor este şi zâmbetul inegalabil prezent pe figura lui Mircea Diaconu. Zâmbetul nelipsit al lui Mircea Diaconu adună în el isteţimea, bonomia, descurcăreala românească, este zâmbetul românului cumsecade, cu haz, care te invită la masa lui şi împarte cu tine bucatele lui, dar şi gluma românească. Fie că era ţărănuşul firav, dar curajos, din „Pruncul, aurul şi ardelenii”, fie că era medicul stagiar sosit în comuna cu o învăţătoare ambiţioasă din „Mere roşii”, Mircea Diaconu aduce versiunea optimistă pentru orice situaţie vitregă traversată de români, alungată prin umor. Un splendid brevet românesc este şi proverbul „a face haz de necaz!”.