România, a patra putere în stat

Agenda politicii romanesti este facuta de zece zile de anonimii care demonstreaza in intreaga tara. O schimbare spectaculoasa care arata cat de specifica este Romania in toate. Am vazut cum miscarea Occupy, pornita in luna mai 2011 de la Madrid, a avut nevoie de cinci luni pentru a schimba guvernul spaniol prin alegeri, desi zecile de mii de protestatari din Puerta del Sol respingeau in esenta atat partidele de stanga, cat si pe cele de dreapta. Un front al refuzului fata de politica traditionala a celor doua poluri care se rotesc la guvernare nu a determinat inca o reprezentare mai larga a celor nereprezenati, a celor care nu se regasesc in ofertele partidelor.

Am cunoscut direct miscarea 'occupy' la Seattle, in cel mai capitalist si liberal oras american. O miscare pornita initial din furia celor spoliati de banci, plasata organic in Wall Strett, extinsa rapid in noiembrie 2011 in zeci de mari orase ale SUA si cu replici in Europa. Aceste manifestari nu au determinat insa schimbari semnificative in agenda politicienilor. In Romania, actiunea 'occupy Bu­curesti' de la sfarsitul anului trecut, a fost inabusita in fasa de o mana de politisti care au evacuat fara zgomot si fara ecou in mass-media grupul de protestatari. Incercarea de a inchega ceva semnificativ a fost mai vizibila la Facultatea de Istorie, unde studentii au ocupat timp de cateva zile un amfiteatru la Universitatea din Bucuresti.

Nimic nu anunta insa ceea ce avea sa vina dupa Sfantul Ion.
Revolta romaneasca a surprins prin scanteia care a declansat-o: sustinerea pentru Read Arafat. Dar focul s-a extins rapid si simpla 'reparare' a cazului SMURD a venit ca un raspuns panicat al Palatului Cotroceni. Disparitia din peisaj a 'tartorului' Traian Basescu si retragerea totala a Elenei Udrea, personajele cele mai 'cantate' si 'strigate' in manifestarile nonstop, arata ca pro­blema Puterii este una grava.
Romanii, considerati apatici si dispusi sa inghita nu doar taieri de salarii ci si umilinte in cascada, servite de la micul dejun pana la cina, de triunghiul de fier Basescu-Udrea-Boc, au rabufnit.

Demnitatea ranita si terfelita, manipularea informatiei si adancirea statului politienesc nu au fost luate in calcul de 'strategii' lui Basescu, devenit liderul cel autocrat din Uniunea Europeana. Cum sa stingi valul de revolta? Cu masurile confuze de 'protectie' a perimetrelor de manifestare, cu aruncarea in derizoriu a demonstrantilor, cu provocari din arsenalul celor mai abjecti dictatori? Iata metodele 'de dialog' ale regimului lipsit de logica.

Prestatia lui Basescu din aceste zile de criza sociala acuta are multe asemanari cu ultimele spasme ale regimului Ceausescu. Lipsa de intele­gere a realitatii, refuzul de a percepe nivelul de respingere a populatiei fata de basism sunt similare cu amurgul ceausismului. Ramane ca Basescu sa in­voce 'agenturile', desi asta a fost una din putinele adevaruri sustinute de Ceausescu pana la moarte.

Basescu este paralizat de caracterul cuprinzator al nemultumirilor, de lozincile geniale care condenseaza situatia dramatica a tarii. 'Va rugam sa ne scuzati, nu producem cat furati!' arata falimentul programat spre care conduce economia un sistem profund corupt si politizat. Saracirea po­pulatiei nu tine in primul rand de criza europeana, ci de gestionarea scandaloasa a banului public.

Agenda politicienilor este acum cu prioritate axata pe dorintele protestatarilor. Sa observam limpede ca toate, dar absolut toate ma­ni­festarile se desfasoara sub fluturarea steagului national, simbol de unitate si demnitate afisata si re­nascuta. Astfel, Romania profunda se afirma pu­ternic pentru prima data in spatiul public si impune un altfel de discurs, o raspundere mai mare in primul rand a Opozitiei care se pre­gateste sa preia Puterea. In ultimele decenii guvernele de la Bucuresti si-au stabilit programele dupa indicatiile primite de la Washington, de la Bru­xelles sau de la Moscova. Pozitiile acestor trei centre de putere s-au schimbat intre ele in functie de diferite etape ale istoriei de dupa al doilea razboi mon­dial. Revine in atentie acum, dupa o lunga perioada, si Romania, cu dorintele si problemele cetatenilor ei. Am speranta ca, in fine, Romania poate fi a patra putere in stat.

Daca Romania intra in 'patrulaterul' deciziilor, atunci si celelalte puteri din tara pe care le invata studentii in stiinte politice – Executiva, Judecatoreasca, Legislativa si, cu voia dvs., ultima pe lista, Presa – pot functiona si asigura tarii evolutia spre normalitate. Iata de ce aceste zece zile pot intra in istorie. Sa nu ratam sansa!