Sfarsitul tragicului tovaras Iliescu

In urma cu o saptamana, suflarea romaneasca s-a zgait la hornul Capelei Pesediste mai abitir decat la cel papal. Tarziu, in noapte, pe cos a iesit insusi infrantul Ion Iliescu, negru de suparare si cu tensiunea crescuta la limita imploziei.

Oricum, in numai cateva ore, tragicul personaj si-a aratat nu doar varsta inaintata, ci si metehnele de-o viata. O viata de activist zelos si dibaci, cum s-a vazut in primele ceasuri ale Congresului PSD, cand citirea ordinii de zi, stabilirea procedurii de votare si darea cuvantului, adica rolul de staroste al sedintei, l-au imbiat sa se simta exact ca la 45 de ani. Si, simtindu-se atat de strasnic in prezidiul ce-i amintea de vremurile purpurii de odinioara, reflexele l-au tradat fatal, iar autocenzura l-a parasit brusc si poznas. Atat de brusc incat s-a trezit iarasi tovaras de nadejde al defunctului partid unic, in sanul caruia si-a faurit legenda de disident de plus. Poznas, deoarece destinul i-a intors spatele, satul de compromisurile si fatarnicia protejatului de pana atunci, pe care, in 1989, il basculase in Piata Revolutiei ca pe un Mesia al libertatii, egalitatii si dreptatii sociale. De altfel, sub acelasi apelativ comunist au si debutat cei cincisprezece ani de rar contestabila domnie iliesciana. Intr-un balcon de revolutionari de conjunctura si in mijlocul multimii isterizate de zorii democratiei itite printre gloantele teroristilor scorniti, emanatul ne-a indemnat sincer, in calitatea noastra de "concetateni" si "dragi tovarasi", sa nu intinam nobilele idealuri marxist-leniniste pentru care si-a irosit tineretea partinica. Si multi, chiar prea multi, nu le-au intinat, ba, dimpotriva, le-au respectat cu fanatism ideologic. Buclucasa vocabula, folosita si in Internationala Socialista (Iliescu dixit!), marcheaza inceputul si sfarsitul unei epoci framantate si contradictorii, confuze si tensionate din istoria recenta a tarii. Din pacate, invinsul "prostanacului" Geoana (ce cruda revansa!) n-a fost in stare sa se retraga decent si a repetat greseala letala a predecesorului scornicestean. Caci, la ultimul congres pecerist, "rumanii" au asteptat zadarnic o abdicare ceausista, insa ea nu s-a produs, facand astfel posibila rusinoasa intamplare judiciara de la Targoviste. Rusinoasa precum criza de nervi a septuagenarului "Parinte Fondator", semn ca blandetea razareata, afisata electoral la serbarile norodului nevoias, era, de fapt, o masca, indaratul careia zambatul exclama, probabil, in stilul lui Carol al II-lea: "N-am eu popoul destul de mare, ca sa aiba loc politicienii sa-l pupe!". O masca ce i-a adus voturi cu duiumul si cu care a inselat milioane de "oameni de bine", pacaliti de o infernala masinarie de partid si de stat politienesc, vicleana si lipsita de scrupule, aidoma privirii sticlos-neiertatoare a ranchiunosului expresedinte. Decupati ochii din fotografia "Bunicutei" si-o sa va sperie rautatea si raceala adancite in irisii aceia de animal politic!, si daca va indoiti, zaboviti o clipa asupra revarsarii de ura veninoasa din discursul final de joia trecuta si a zvacnetului patologic, amenintator, al mainii surprinse de atacul de panica ("Va rog sa va ganditi, cu toata responsabilitatea, pe mainile cui dati acest partid, cine poate sa asigure echilibrul si nu interesele de conjunctura... (...) N-as dori sa-mi para rau ca am venit la aceasta competitie ca sa barez drumul celor mai capabili, celor mai competenti, si sa rezulte ceva care nu slujeste la intarirea partidului"). Imaginile acelea detestabile si infricosatoare, zguduite de spasmul adolfhitlerist al partii superioare a trupului, dovedesc inca o data ca tatucii rosii nu concep vremelnicia si alternanta puterii si nu stiu nici sa piarda. ("Nu-l cred pe Geoana, la ora actuala, capabil sa conduca partidul. Va fi un handicap pentru el conducerea partidului. (...) A venit ca disperatul, gafaind, batandu-se. Ce i-a trebuit asa ceva ?")

Prin surprinzatoarea si spectaculoasa infrangere, pusa la cale in subsolurile conspirative ale Salii Palatului, Romania se desparte, timid si sovaielnic, de-o tranzitie exasperanta, grabita (sa nu uitam asta!) de populist-popularul Traian Basescu. Nu-i putin lucru ca un om, aproape de unul singur, sa zdrobeasca un "sistem ticalosit" si sa declanseze schimbari altfel de neimaginat. Or, fara victoria sa, romanii l-ar fi omagiat in continuare pe "de trei ori 25" si i-ar fi "numarat ouale" mandrului Adrian Nastase, intr-o jenanta si sufocanta incremenire istorica. Asa, in ciuda gafelor basesciene, atmosfera a devenit respirabila, iar clasa politica s-a decis, de nevoie, sa se primeneasca si sa abordeze viitorul cu proiecte noi, cu staif euro-atlantic. "De modul in care vom iesi din acest Congres - si-a atentionat "camarazii" dl Geoana, cu luciditatea celui umilit in vara anului 2004 de torpilorul marinar - (...) depinde, in mare masura, soarta alegerilor viitoare. Sa nu ne amagim: perioada 2004-2008 nu seamana cu perioada 1996-2000, iar Traian Basescu nu e Emil Constantinescu". Acest complex, "Complexul Basescu", este principalul "handicap" al diplomatului de cariera Mircea Geoana, imprejurare sesizata si de indezirabilul Cozmin Gusa: "PSD devine un partid mult mai usor de dominat de Traian Basescu. Dintre cei trei lideri, pe doi i-a invins in 2004 in alegeri directe, in timp ce pe al treilea, pe ex-ministrul Transporturilor Miron Mitrea, poate sa-l disciplineze foarte usor". Optiunea pro-americana, exprimata si asumata agresiv-constant de cei doi, ii apropie periculos (pentru PSD, desigur!) si din impreunarea programelor trandafirii ar putea rezulta unificarea social-democratilor, demers previzibil in perspectiva integrarii in UE. (Apropo, nu-mi da pace o propozitie rostita de Petre Pandrea: "Nici un diplomat n-are constiinta nationala." De aici sa porneasca, oare, temerea dlui Iliescu atunci cand a cerut participantilor la congres sa cumpaneasca atent cui dau partidul?)

Al doilea "handicap" il reprezinta tocmai eleganta sa innascuta, arma ineficace pentru modernizarea unei formatiuni anchilozate si maculate de verbul maidanez al batausului Vanghelie. Adulmecarea schimbarii i-a silit pe talibanii pesedisti sa se refugieze in munti si sa pregateasca miscarea de rezistenta. De acolo, de pe meterezele organizatiilor judetene, vor dezlantui lupta de gherila cu pretinsii (deocamdata!) reformisti. Iar batalia nu va fi deloc usoara, adversarii fiind experti in ambuscade, hartuieli si intoxicari, mai ales ca in sprijinul lor vor sari baronii locali Constantin Nicolescu, Mihai Bar, Constantin Nita, Radu Mazare, Ovidiu Natea, Gavril Mirza si altii ca ei, hotarati sa-si apere bogatia, interesele si neamurile, privilegiile de stapani discretionari si imbuibati peste sufletele necajite si supuse.

Tanarul fara experienta Mircea Geoana a castigat, momentan!, functia de presedinte al PSD, nu si puterea, aflata mai departe la subalternii sai si la oligarhii care pastoresc autoritar feudele locale, unde umbra razbunatorului Iliescu pluteste inca nelinistitor.