Şi pe dracu’ l-am vândut"

Acum cateva zile, directorul FMI, Christine Lagarde, ii mangaia pe crestet pe palicari, aducand un elogiu "Greciei si poporului sau pentru eforturile depuse", spre a iesi din colapsul financiar. Cancelarul Angela Merkel a ramas, de asemenea, la un ton destul de concesiv. Mesajul subliminal era mai ales catre sutele de mii de protestatari contra unui nou set de masuri de austeritate, in contextul acordarii a inca unui urias credit, de 130 de miliarde de euro, ca si a stergerii a 53% din datoriile Greciei catre banci.

Sigur ca nu-i o fericire pentru greci ca, dupa desfiintarea salariilor 13 si 14 si a pensiei 13, sa se mai ajusteze nitel salariul minim sau pensiile. Depinde insa la ce baza se raporteaza procentele de scadere. Cand se micsoreaza salarii de minimum 748 de euro, iar preturile la produsele si utilitatile esentiale sunt comparabile cu cele din Romania, e cam greu sa-l lamuresti pe dambovitean ca, el avand o leafa minima de doar 162 de euro, traieste intr-un stat mai bine condus decat Grecia. Iar daca mai face o paralela si cu "austeritatea" din Spania (salariu minim de 877 de euro) sau Italia (763 de euro), apoi e de inteles de ce-si huiduie presedintele si guvernantii, cei care se impauneaza ca sunt artizanii unei intelepte politici economice, dictate de fapt de FMI. Politica prin care, cu niste ani in urma, au fost prabusite state precum Argentina si a provocat sangeroase conflicte sociale.

O noua initiativa a presedintelui Basescu, inghitirea pe nemestecate a Acodului de guvernanta fiscala, pe care se grabeste sa-l semneze pripit si neconditionat, ba continuand a uzurpa prerogativele constitutionale ale primului-ministru, nu va face decat sa franeze si mai mult posibilitatile de dezvoltare economica a tarii, inclusiv pe calea creditelor externe, Romania avand totusi un plafon scazut al datoriei publice.

In acest context, amicul Jeffrey Franks, seful delegatiei FMI, a revenit la Bucuresti. Chipurile sa ia contact cu noul Executiv. Am senzatia ca privim un film de comedie prost. Boc a semnat Scrisoarea de intentie (care nici nu a fost inscrisa pe agenda discutiilor la vizita de acum) cu cateva ore inainte de a demisiona, asa ca ramane batuta in cuie, cu tot noianul de privatiuni care se abat in continuare asupra populatiei. Gestul poate fi interpretat ca o ultima "asumare" de catre Boc a unui document contestat, asa incat acesta sa nu cada in carca lui Mihai Razvan Ungureanu.

Atunci? Dincolo de reiterarea constrangerilor bugetare, se pare ca scopul vizitei lui Franks este sa-l determine pe MRU sa grabeasca privatizarea catre "investitori strategici" care-i sunt bine cunoscuti ai ultimelor ramasite din patrimoniul national: principalele complexuri si resurse energetice (ceea ce va duce si la escaladarea tarifelor), ca si a rezervelor aurifere, cuprifere etc. Or, intr-o perioada de criza economica, doar cine vrea sa iasa in paguba sau are streangul de gat vinde. Altminteri, vorba marelui actor Constantin Tanase: "Am vandut/ am tot vandut/ si pe dracu’ l-am vandut./ Dar cu asta ce-am facut?!".