Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Probabil ca mulţi alţi economişti din această ţară, am aşteptat cu interes şi nerăbdare ce va spune de-acum legendarul domn Nouriel Roubini despre criza economică din România şi mai ales despre remediile ei. Legendar, pentru că dl Roubini este cel - s-ar putea să fi fost chiar singurul - care a anunţat criza din Occident cu vreo doi ani înainte. Meritul domniei sale este enorm în această privinţă. Că nimeni nu l-a ascultat, asta este o altă problemă! Oricum, nu problema domniei sale! Măcar în Occident, atât dincolo, cât şi dincoace de Ocean, comunitatea de specialitate şi chiar lumea politică n-au trecut pur şi simplu cu vederea faptul - cum se face din păcate pe la noi! - şi dl Roubini se bucură acum de consideraţia binemeritată.
Cum a ajuns dl Roubini, aflat în plină glorie, pe la noi, pe meleaguri româneşti, nu ştim! Probabil contra unui onorariu baban, ţinând cont de statutul actual al economistului vizionar. Este de presupus, de asemenea, că aceia care au acoperit onorariul au avut un interes. Tare mă tem că acest interes a fost acela de a avea din partea dlui Roubini un certificat că este bine ceea ce fac!
Din păcate, au obţinut acest certificat! Spunem din păcate, pentru că despre criza din România şi remediile ei dl Roubini a spus nişte supărătoare platitudini, iar, la o analiză atentă, s-a putut lesne constata că rezultau din nimic altceva decât dintr-o absolut superficială cunoaştere a cazului românesc, probabil indusă de cei care au avut interesul cu pricina. Pentru a fi şi mai explicit, dlui Roubini - care este de presupus că nu dusese dorul informării asupra cazului românesc - i s-a pus la dispoziţie o informare, de tip guvernamental sau de tip banca centrală, care oricum nu prezenta decât o latură a cazului şi din care până şi dl Roubini cu intuiţia sa nu putea să tragă decât concluziile pe care le-a tras: statul trebuie să demareze urgent o amplă restructurare, care cu cât va fi mai rapidă va avea rezultate mai bune etc., etc... Adică faceţi bine că reduceţi salariile bugetarilor, pensiile şi toată asistenţa socială. Statul este de vină, statul trebuie să plătească!
Din păcate, dl Roubini a fost un om dezinformat! Efectiv, nu ştim ce ar fi spus dl Roubini dacă ar fi ştiut mai multe decât a dovedit că ştie despre România. De pildă, dacă ar fi ştiut că marile dezechilibre ale economiei din România - atât cele interne profunde (dintre consum şi producţie), cât şi cele externe (dintre importuri şi exporturi) nu provin din sectorul de stat, ci aproape integral din sectorul privat. Şi că ameninţarea reală ca ţara numită România să ajungă în incapacitate de plăţi externe nu vine de la îndatorarea externă a statului, şi nici măcar de la îndatorarea entităţilor private româneşti (populaţia şi firmele cu capital autohton), ci de la îndatorarea firmelor străine aciuate în România, îndeosebi către mamele lor din Occident, îndatorare care, făcută însă din România, trece în contul României. Ştie oare dl Roubini că 80% din datoria externă a României este de fapt a firmelor străine din România?
Ştie dl Roubini că o dată cu şi prin împrumutul-mamut de la FMI-UE a început un fel de transfer al îndatorării dinspre firmele private străine spre statul român? Ar fi de interes - deşi ar ajunge şi simpla curiozitate - de ştiut unde crede domnia sa că poate duce acest transfer? Ce şanse mai poate avea statul să facă restructurări - cu adevărat necesare şi de nimeni contestate - în măsura în care însă i se pun pe cap poveri care nu sunt ale lui? Ce stabilitate poate asigura restructurarea statului, când aceasta nu poate depăşi 2%-3% echivalent PIB, iar o volatilitate de numai 10% a expunerii externe pe România poate reprezenta 5%-6% echivalent PIB?! Pus, prin acordul cu FMI, să se împrumute la concurenţa a peste două deficite bugetare pentru a finanţa unul, statul român ajunge, după numai un an, să trebuiască a reduce salariile bugetarilor cu 25% şi toată asistenţa socială cu 15%. Şi ăsta e doar începutul! Să-l mai chemăm pe dl Roubini şi la anul!
