x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Un laureat dezinformat

Un laureat dezinformat

de Ilie Serbanescu    |    29 Iun 2010   •   00:00

Probabil ca mulţi alţi economişti din această ţară, am aş­tep­tat cu interes şi nerăbdare ce va spune de-acum legenda­rul domn Nouriel Roubini des­pre criza economică din Ro­mâ­nia şi mai ales despre re­me­diile ei. Legendar, pentru că dl Roubini este cel - s-ar pu­tea să fi fost chiar singurul - care a anunţat criza din Occident cu vreo doi ani înainte. Me­ritul domniei sale este enorm în această privinţă. Că ni­meni nu l-a ascultat, asta este o altă problemă! Oricum, nu pro­blema domniei sale! Măcar în Occident, atât dincolo, cât şi dincoace de Ocean, comuni­tatea de specialitate şi chiar lu­mea politică n-au trecut pur şi simplu cu vederea faptul - cum se face din păcate pe la noi! - şi dl Roubini se bucură acum de consideraţia bineme­ritată.­

Cum a ajuns dl Roubini, aflat în plină glorie, pe la noi, pe meleaguri româneşti, nu ştim! Probabil contra unui ono­rariu baban, ţinând cont de statutul actual al econo­mis­tu­lui vizionar. Este de presupus, de asemenea, că aceia care au acoperit onorariul au avut un interes. Tare mă tem că acest interes a fost acela de a avea din partea dlui Roubini un certificat că este bine ceea ce fac!

Din păcate, au obţinut acest certificat! Spunem din păcate, pentru că despre criza din România şi remediile ei dl Roubini a spus nişte su­pă­ră­toa­re platitudini, iar, la o anali­ză atentă, s-a putut lesne constata că rezultau din nimic altceva decât dintr-o absolut superficială cunoaştere a cazului românesc, probabil indusă de cei care au avut interesul cu pricina. Pentru a fi şi mai ex­­plicit, dlui Roubini - care este de presupus că nu dusese do­­rul informării asupra cazului românesc - i s-a pus la dis­po­zi­ţie o informare, de tip gu­ver­namental sau de tip banca cen­trală, care oricum nu pre­zenta decât o latură a cazului şi din care până şi dl Roubini cu intuiţia sa nu putea să tragă decât concluziile pe care le-a tras: statul trebuie să demareze urgent o amplă restructurare, care cu cât va fi mai rapidă va avea rezultate mai bune etc., etc... Adică faceţi bine că reduceţi salariile bugetarilor, pensiile şi toată asistenţa socială. Statul este de vină, statul trebuie să plătească!

Din păcate, dl Roubini a fost un om dezinformat! Efectiv, nu ştim ce ar fi spus dl Roubini dacă ar fi ştiut mai multe decât a dovedit că ştie despre România. De pildă, dacă ar fi ştiut că marile dezechilibre ale economiei din România - atât cele interne profunde (dintre consum şi producţie), cât şi cele externe (dintre importuri şi exporturi) nu provin din sectorul de stat, ci aproape integral din sectorul privat. Şi că ameninţarea reală ca ţara numită România să ajungă în incapacitate de plăţi externe nu vine de la îndatorarea externă a statului, şi nici măcar de la îndatorarea entităţilor private româneşti (populaţia şi firmele cu capital autohton), ci de la îndatorarea firmelor străine aciuate în România, îndeosebi către mamele lor din Occident, îndatorare care, făcută însă din România, trece în contul României. Ştie oare dl Roubini că 80% din datoria externă a României este de fapt a firmelor străine din România?

Ştie dl Roubini că o dată cu şi prin împrumutul-mamut de la FMI-UE a început un fel de transfer al îndatorării dinspre firmele private străine spre statul român? Ar fi de interes - deşi ar ajunge şi simpla curiozitate - de ştiut unde cre­de domnia sa că poate duce acest transfer? Ce şanse mai poate avea statul să facă res­truc­turări - cu adevărat necesare şi de nimeni contestate - în măsura în care însă i se pun pe cap poveri care nu sunt ale lui? Ce stabilitate poate asigura restructurarea statului, când aceasta nu poate depăşi 2%-3% echivalent PIB, iar o vo­la­ti­li­tate de numai 10% a ex­pu­nerii externe pe România poate reprezenta 5%-6% echi­va­lent PIB?! Pus, prin acordul cu FMI, să se împrumute la concurenţa a peste două de­fi­cite bugetare pentru a finanţa unul, statul român ajunge, după numai un an, să trebuiască a reduce salariile bugetarilor cu 25% şi toată asistenţa socială cu 15%. Şi ăsta e doar în­ce­pu­tul! Să-l mai chemăm pe dl Roubini şi la anul!

×
Subiecte în articol: editorial