"Inventatorii de boli"

Politica farmaceutică este făcută de oameni de afaceri foarte bogaţi în "cârdăşie" cu guvernele, consideră Vania Atudorei, reputat microbiolog, pe care l-aţi cunoscut deja în articol "Industria farmaceutică nu este sfântă", publicat în numărul trecut al Jurnalului de Sănătate.

Sunt domenii ca telecomunicaţiile, telefonia mobilă, industria farmaceutică, de automobile care se află în top din punctul de vedere al profiturilor. De exemplu, în industria farmaceutică se investeşte un dolar pentru fabricaţie şi se obţin 20 de dolari la vânzare. Această industrie însă, ca şi altele ca de exemplu telecomunicaţiile, reprezintă industrii strategice. În cazul unei epidemii sau al unui război, dacă nu există medicamente indigene, acestea trebuie importate, deci acea ţară depinde de altele din acest punct de vedere. La noi, fabricile de medicamente au fost vândute străinilor. Acum, sănătatea populaţiei este dată pe mâna unor străini. Asta face să crească preţul medicamentelor. S-a ajuns ca o fiolă de ser fiziologic care se fabrică în ţară cu un leu să coste acum de zece ori mai mult, pentru că o importăm. Şi este practic o soluţie de apă cu sare (0,9% grame clorură de sodiu farmaceutică la un litru de apă). Singura fabrică de medicamente nevândută a rămas Antibiotice Iaşi. Companiile care cumpără fabrici de medicamente mint că vor investi în dezvoltarea lor; după tranzacţie, aceştia pur şi simplu le închid sau diminuează activitatea acestora până la 90%, socotindu-le competitori. Apoi, intră pe piaţa noastră cu propriile produse. Este ca şi cum serviciile secrete ale ţării le-am desfiinţa, considerând că nu sunt rentabile, şi am face contract cu serviciile secrete ale altor ţări pentru a ne proteja.

Cum e cu HIV
Justificarea vânzării industriei farmaceutice româneşti este că străinii o vor moderniza la standardele secolului al XXI-lea, dar nu s-a dovedit a fi aşa.

Omenirea mai are mult de cercetat în virusologie. Cunoaştem doar 1% dintre microbii de pe pământ. În 1980, au fost semnalate primele cazuri de SIDA, la San Francisco. Pentru SIDA există un tratment alcătuit din trei medicamente, dar foarte costisitor (40.000-50.000 $/an). Sunt seropozitivi care şi după zece ani se află în perfectă stare de sănătate. De fapt, SIDA nu există, virusul distruge limfocitele, imunitatea organismului. Cei infectaţi mor de boli infecţioase, pentru că imunitatea lor este deficitară. SIDA are o acţiune indirectă. În Kenya, câteva zeci de prostituate care au avut parteneri infectaţi cu HIV sunt în perfectă stare de sănătate. Ştiinţa nu are nici un răspuns pentru această situaţie. Se pare că este o problemă genetică, anumite gene din cromozomi nu permit pătrunderea virusului în celulă. Virusurile nu pot trăi la exterior, ele fiind parazite. Au nevoie de o celulă vegetală, animală sau umană în care să intre pentru a se putea multiplica. Aşezate în mijlocul şoselei, acestea mor în câteva secunde.

De curând, cercetările din domeniul sănătăţii s-au îndreptat către bionanotehnologie, cu ajutorul căreia se speră în primul rând ca terapiile administrate în tratarea cancerului să rezolve trimiterea citostaticelor numai în celula bolnavă din organele afectate, evitându-se reacţiile secundare, care sunt foarte grave. Astăzi, în tratarea afecţiunilor cancerigene sunt folosite chirurgia, radioterapia şi chimioterapia.

Spasmofilia
În volumul "Inventatorii de boli" se dezvăluie perfidia industriei farmaceutice. Se creează boli imaginare, de exemplu, spasmofilia, care, medical, este tratată cu medicamente care conţin calciu, vitamina D, magneziu, în loc să se recomande consumul unor alimente în care se găsesc acestea. Mai mult, aceste vitamine şi minerale sunt fabricate sintetic, sunt anorganice, pe când cele din alimente sunt naturale şi sunt recunoscute de organism, fiind metabolizate corect. Însă şi oamenii au partea lor de vină. Unii, dacă ies de la medic fără o reţetă în buzunar, sunt nemulţumiţi. În opinia unora dintre noi, un medic este cu atât mai bun cu cât prescrie mai multe medicamente. Astăzi există un lanţ format din trei verigi, medic - farmacist - industrie farmaceutică. S-a creat o practică în a oferi cadouri extra, excursii, participări la congrese în zone turistice, oferirea de eşantioane gratuite în scopul promovării medicamentelor respective. Astfel, reţetele cuprind cât mai multe medicamente şi cât mai scumpe, pentru obţinerea unor comisioane cât mai substanţiale. Acestea sunt practici vechi deja în Vest.

Industrie perfidă, dar necesară
Medicamentele noi însă nu ies uşor pe piaţă. Din 10.000 de molecule noi, zece au şansa de a ajunge în faza de testare pe animale şi numai una are şansa să devină medicament. Faza clinică este experimentată pe oameni. În Vest, testele se fac după ce se încheie un protocol între firmă şi pacient, pentru liberul consimţământ, fiindu-i expuse în primul rând riscurile. Oamenii din ţările dezvoltate au început să refuze a mai fi cobai şi se caută ţări în care costurile pentru testări să fie mai mici. În mod normal, se cheltuiesc sume de milioane de dolari pentru testările clinice. În Canada se oferă 2.000$ unei persoane pentru un sfârşit de săptămână. În România, nu s-ar pune problema unei asemenea sume.

Acum, în lume, se găsesc aproximativ 40.000 de medicamente. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a făcut o listă cu medicamentele esenţiale, care cuprinde 300 de medicamente. Dacă s-ar arunca din farmacii jumătate din medicamente, populaţia ar fi mai sănătoasă, garantat.

Chiar dacă această industrie este perfidă, nu trebuie să-i minimalizăm părţile bune. Să nu uităm că, zi de zi, în spitale se salvează atâtea vieţi omeneşti cu ajutorul medicamentelor.

TERAPII PERICULOASE. Chimioterapia nu afectează doar celulele cancerigene, ci şi pe cele sănătoase. Ea trebuie să oprească multiplicarea celulelor maligne, dar nu le poate alege şi astfel opreşte şi multiplicarea celulelor sănătoase. De exemplu, căderea părului în urma tratamentului cu citostatice se face deoarece celulele de la nivelul bulbului firelor de păr nu se mai divid, infertilitatea apare, căci ovogeneza şi spermatogeneza sunt oprite etc. Dacă afecţiunea este depistată precoce, ceea ce este foarte greu, pentru că în acele stadii nu există simptome, multiplicarea celulelor bolnave este mai uşor de stopat. Acestea au o multiplicare exponenţială, după care se desprind şi invadează alte organe, producând metastaze. Sunt cazuri când medicamentele nu-şi justifică existenţa. De exemplu, medicamentele pentru combaterea tusei nu sunt necesare, pentru că tusea este o reacţie a organismului pentru a se curăţa, a elimina secreţiile. De ce trebuie eliminat simptomul, când acesta este necesar? Ar trebui tratate cauzele, nu simptomele.