Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Petre Roman a declarat că, în doi ani, economia socialistă va fi economie de piaţă
Pe hârtie, proiectul suna bine, au recunoscut pe moment până şi politicienii din opoziţie.
"Tezele" guvernului erau politica tranziţiei, instaurarea reformelor şi continuarea procesului de democratizare. În viziunea lui Petre Roman, etapa de tranziţie de la economia supercentralizată la economia de piaţă urma să dureze doi ani. Se pornea însă de la premisa unei "crize economice profunde". Începea aşadar în România post-decembristă cariera sintagmei "greaua moştenire" pe care o prelua un guvern la început de mandat. Urmau şi sacrificii, anunţa prim-ministrul, care promitea în acelaşi timp "protecţia păturilor celor mai expuse".
Din noul program de guvernare, economia îşi tăiase partea leului. "Lichidarea vechiului sistem economic" era sarcina de bază a noilor guvernanţi. Cuvintele-cheie: spirit întreprinzător, liberă iniţiativă, privatizare, concurenţă. "Revoluţia managerială" trebuia făcută prin promovarea "noilor generaţii de cadre cu autentică competenţă profesională".
Sectorul public se restrângea treptat. "Obiectivul acestuia va fi limitat la domeniile de interes general cum sunt: bogăţiile subsolului, sistemul energetic, o parte a pământului şi a exploatărilor agricole, apele, pădurile, sistemul de bază al transporturilor, producţia şi infrastructura destinate apărării naţionale." În anumite domenii, precum comerţ, servicii, industrie, privatizarea se putea face imediat prin credite pentru cumpărarea unităţilor, concesiuni sau închirieri. "Guvernul propune ca salariaţii unei întreprinderi să aibă dreptul de a opta cu prioritate asupra achiziţionării acţiunilor întreprinderii respective, aşa-numitul drept de prim-refuz", mai declara Petre Roman.
Primarii urmau să se ocupe de aspecte edilitare. Bugetul trebuia restructurat prin reducerea investiţiilor, care deveneau apanajul creditelor bancare. Cel puţin în fiecare capitală de judeţ urmau să apară bănci de credit şi apoi filiale în toată ţara. Băncile străine erau invitate să lucreze în România.
Intrarea capitalului străin era un alt obiectiv, care părea însă îndepărtat după evenimentele de la Târgu-Mureş şi din Piaţa Universităţii.
"Atingerea standardului de viaţă mediu european urmează să se realizeze eşalonat pe fiecare grupe de bunuri, spunea premierul. Prima urgenţă o reprezintă alimentaţia şi energia (termică şi electrică), pentru care s-au luat măsuri deosebite încă din 1990, măsuri care se amplifică în viitorii doi ani. De reţinut că, în ceea ce priveşte durata săptămânii de lucru, precum şi numărul anual al zilelor libere şi de concediu de odihnă, obiectivul este realizat încă în acest an." Spre final s-a vorbit succint despre "rolul cercetătorului într-o societate modernă", inamovibilitatea judecătorilor şi politica externă. Altele erau domeniile "de interes" ale guvernanţilor...
Părerile despre programul guvernului erau împărţite. Unii politicieni îl priveau cu neîncredere, alţii plini de speranţă. Unele semne de întrebare au existat încă din primele zile. Bunăoară, senatorul independent Antonie Iorgovan, cel care avea să rămână în istoria recentă drept "părintele constituţiei", era contrariat de câteva omisiuni. "N-am reţinut nici o referire la învăţământul privat şi, în particular, la cel universitar, declara Iorgovan ziarului Adevărul, imediat după şedinţa de învestire a noului guvern. (...) De asemenea, în virtutea principiului separaţiei puterilor, cred că nu era locul ca în acest program al executivului să se stabilească direcţii cu privire la puterea judecătorească şi încă mai mult cu privire la sistemul controlului constituţionalităţii legilor." Alţii, precum deputaţii Partidului de Uniune Naţională a Românilor (PUNR) aşteptau "poziţii clare în problematica Transilvaniei". Ce fel de poziţii, peuneriştii n-au mai precizat. I.V. Săndulescu, vicepreşedintele PNL, credea că programul era confuz. Deşi se declara plăcut impresionat de tinereţea miniştrilor, bătrânul liberal păstra rezerve faţă de lipsa lor de experienţă.
PROTESTUL MUNCITORILOR BRAŞOVENI
În chiar ziua în care Petre Roman lectura programul de guvernare în faţa parlamentarilor, la Braşov, oraşul grevei muncitoreşti de pomină din noiembrie 1987, 4.000 de salariaţi participau la un miting în Piaţa Sfatului. În numele protestatarilor, nouă lideri sindicali au cerut descentralizare economică, adoptarea principiilor de eficienţă şi economie de piaţă. S-au strigat, desigur, şi lozinci: "Privatizare reală, nu originală", "Jos foştii", "Locuri de muncă via Europa".
