Inginerii romani lucreaza pentru NASA

02 Aug 2004 • 00:00

EDITIE DE COLECTIE

Scoala romaneasca de inginerie aerospatiala e mai degraba recunoscuta peste granite decat in tara lui Vuia. Inginerii romani care nu au sansa sa lucreze pentru companii prestigioase din domeniu si, evident, din afara tarii, fie ajung ministri, fie isi deschid angrouri pe la periferia Bucurestiului. Pe scurt, se descurca. Profesorii de la Aeronave spun ca scoala ar furniza specialisti pentru industria romaneasca de profil daca guvernantii n-ar considera aviatia atat de strategica.

DANIELA DUMITRESCU

De cativa ani incoace, probabil de cand inginerii romani au incetat sa mai fie cautati in tara de origine, la Facultatea de Inginerie Aerospatiala din Bucuresti nu se mai intra cu examen de admitere, ci pe baza mediei obtinute la Bacalaureat. Procedura este una justa, spun dascalii, pentru ca dificultatea examenelor de sesiune mai cerne din neaveniti. Specializarile pe care le ofera facultatea reprezinta pasaportul studentilor romani pentru Vest.

PRIMUL CURS. Invatamantul superior de aviatie a inceput in 1928, cand profesorul Elie Carafoli, absolvent al Scolii Politehnice din Bucuresti si doctor in Stiinte Fizice la Sorbona, tine primul curs superior de Aeronautica. Scoala Politehnica din Bucuresti avea sa fie printre primele din lume unde se predau cursuri in domeniul aviatiei. In acelasi timp, profesorul Carafoli infiinteaza un laborator de aerodinamica. Impreuna cu profesorul Ion Stroescu, in aceeasi perioada, concepe deja celebrul tunel aerodinamic, care a fost finalizat in 1930 si inaugurat oficial in 1931.

Realizat in mai putin de doi ani la Scoala Politehnica din Bucuresti-Polizu, tunelul era printre cele mai moderne din lume si primul din sud-estul Europei cu parametri si posibilitati de experimentare deosebite. Tunelul este folosit si astazi pentru studii si experimentari in domeniul vitezelor mici.

Dupa 1932, structura planului de invatamant se schimba. In cadrul Facultatii de Electromecanica se infiinteaza Catedra de Aviatie, care "traieste" pana in 1971. In acest an ia fiinta Facultatea de Aviatie, care-si va schimba ulterior denumirea in Facultatea de Constructii Aerospatiale si definitiv in Facultatea de Inginerie Aerospatiala. Aceasta functioneaza si astazi ca institutie de invatamant independenta in cadrul Politehnicii.

SPECIALIZARILE. Facultatea de Inginerie Aerospatiala ofera studentilor patru specializari: constructii aerospatiale, sisteme de propulsie, aparatura si echipamente de bord si, mai nou, inginerie si management aeronautic. Prima specializare se refera la constructia corpului masinariei aeriene, cea de-a doua, la motoarele cu care este dotata aceasta, fie ca este vorba de turbopropulsor sau de motorul pentru racheta. La capitolul aparatura si echipamente de bord, studentii sunt familiarizati cu toate instalatiile de pe avion. De anul trecut, in programa de invatamant a fost introdusa o noua specializare, Inginerie si Management Aeronautic. "Am gasit util sa introducem aceasta specializare pentru ca absolventul sa fie in stare sa coordoneze intreaga activitate de exploatare a unui aerodrom, de la intretinerea avioanelor pana la reparatii", afirma Stelian Galetuse, decanul facultatii.

ABSOLVENTI LA EXPORT. "Din pacate, majoritatea absolventilor pleaca peste hotare", spune profesorul Serban Tomescu, prodecanul Facultatii de Inginerie Aerospatiala. "Foarte multi guvernanti destepti de-ai nostri considera industria de aviatie un domeniu strategic intr-un sens distorsionat al cuvantului. Considera ca e vorba de o industrie de armament, cand, de fapt, daca nu ai industrie de aviatie, nu ai economie. Si am sa va explic si de ce. Industria de aviatie este un domeniu de varf, din aviatie se transfera tehnologii. Toata pustimea se lauda cu celebrul ABS, care provine din domeniul constructiei de avioane. Ea trage dupa sine toate celelalte industrii. Cerem materiale calitative metalurgiei, chimiei, electronicii. Nu ne multumim cu elemente electronice care se faceau acum 20 de ani, vrem elemente usoare, sisteme integrate."

INGINERUL DE LA NASA. S-a nascut in Bucuresti, in decembrie 1969. Spune ca s-a indragostit de aviatie inca din timpul liceului, cand profesorii i-au insuflat pasiunea pentru matematica si fizica. Dupa absolvirea liceului, Laurentiu Moraru s-a hotarat sa dea examen la Facultatea de Aeronave, actualmente Facultatea de Inginerie Aerospatiala din cadrul Politehnicii. Vorbeste despre viata lui ca despre un CV, usor detaliat, foarte la obiect, fara istorioare romantate, ca si cum emotia ar fi exclusa din trairile unui inginer veritabil care a ajuns sa lucreze pentru NASA. "Daca vreti, ca un fapt divers, m-am pregatit foarte mult pentru acest examen de admitere, care la data respectiva, adica in 1988, era de un inalt grad de dificultate. Cand m-am dus sa ma uit pe listele cu admisi nu ma gaseam deloc. Am avut emotii mari, dar m-am linistit dupa ce mi-a aratat cineva ca eram primul pe liste, cu media 9,71." A urmat armata facuta la Medias, apoi absolvirea facultatii. A devenit inginer de aeronave, cu specializarea Constructii aeronave. "Imediat dupa absolvire am urmat studii aprofundate la aceeasi facultate, cu specializarea Elemente speciale de inginerie aerospatiala." A absolvit cu 10, evident. A urmat un an in care a fost cercetator stagiar la Institutul National de Cercetari Aerospatiale "Elie Carafoli". A devenit, ulterior, "prin concurs", precizeaza, preparator si apoi asistent la Catedra de Stiinte Aerospatiale din cadrul facultatii pe care a absolvit-o cu succes. "Pe baza recomandarilor primite de la profesorii din Facultatea de Aeronave am fost acceptat ca asistent de cercetare la Universitatea din Toledo, SUA. Aici am participat la cercetari efectuate in cadrul Catedrei de Inginerie Mecanica din Facultatea de Inginerie.

In majoritatea lor, cercetarile sunt finantate de firme, societati si organizatii care colaboreaza cu universitatea, printre care si NASA." Laurentiu nu vrea sa dea prea multe detalii referitoare la cercetarile efectuate pentru NASA. Spune doar ca s-a ocupat in principal "de domenii care vizeaza mecanica fluidelor si mecanica solidului". De fapt, sunt domeniile in care a fost specializat in Statele Unite si pentru care a sustinut si nenumarate conferinte stiintifice internationale, desfasurate la Huston, Texas, New York si Cleveland.

MINISTRI

Profesorul Tomescu spune ca inginerii de aviatie n-au murit niciodata de foame, chiar daca profesia lor nu a fost intotdeauna in topul celor mai cautate. Transferul de tehnologii pe care-l ofera aviatia atrage dupa sine si transferul de resurse umane. "Absolventii nostri s-au descurcat intotdeauna. Sa va dau un exemplu. Ion Dan Marin, adica IDM-ul asta din spatele garii. Faptul ca omul a ramas repetent la aeronave n-are nici o legatura cu ascutimea mintii. Si apoi, sa stiti ca cei mai prosti absolventi ai nostri au ajuns ministri. Nu va dau nume, ca se supara, dar stiu ei cine suntâ¦"

MANDRIE

"Avem absolventi care lucreaza pentru Air Canada, pentru Rolls Royce si vreo 400 care lucreaza pentru NASA" - profesor Serban Tomescu

DOMENIU DE VARF

"Aviatia obliga celelalte industrii sa se dezvolte pentru ca e un factor care genereaza cerinte noi" - profesor Serban Tomescu

ASOCIATIE PROFESIONALA

La sfarsitul anilor â50, programele aerospatiale europene erau proiecte nationale individuale, limitate de resursele fiecarei natiuni.

Acest lucru a impiedicat companiile europene sa tina pasul cu puternicii competitori americani. Un grup de studenti de la Aerospatiale au considerat ca Europa prezinta o mostenire care trebuie aparata.

In martie 1959, Asociatia Europeana a Studentilor din Aeronautica si Astronautica,

EUROAVIA, a luat fiinta in Aachen. EUROAVIA Bucuresti este primul grup infiintat in Europa de Est si a luat nastere in anul 1991 in cadrul Facultatii de Inginerie Aerospatiala, avand caracter strict profesional.

In materie de proiecte, Asociatia profesionala a studentilor in inginerie aerospatiala este crearea unei baze de date sub forma unui catalog digital de avioane care sa poata fi folosit cu exactitate si usurinta de orice categorie de persoane. EUROAVIA mai are in proiect constructia de vehicule pe perne de aer, cu motoare electrice si termice. In 2001, asociatia a organizat un workshop in Italia, constand intr-un proiect multinational si care avea drept scop realizarea unui microsatelit pentru monitorizarea prafului interstelar.