Mostenirea uitata a familiei Minovici

18 Oct 2004 • 00:00

SACRIFICIU PENTRU STIINTA

Mina, Stefan si Nicolae Minovici, cei trei frati care au luptat toata viata pentru a se autodepasi si pentru a le arata si altora ca numai munca te duce la victorie.

CARMEN ANGHEL

Savantii care au schimbat Romania: Nicolae, Mina si Stefan Minovici

Ideile lor au schimbat societatea romaneasca. Ctitoriile lor au pus bazele modernizarii medicinei, justitiei - prin reorganizarea medicinei legale, administratiei. Au fost credinciosi dictonului "Prin munca omul invinge totul".

Mina, Stefan si Nicolae, trei din cei treisprezece copii ai lui Stefan Minovici, urmasul unui negustor aroman venit din Macedonia in Tara Romaneasca, se vor dovedi de mici mari iubitori de invatatura. Isi vor uimi profesorii prin tenacitate si capacitatea extraordinara de a intelege noul, de a-l aplica si de a veni ei insisi cu nou.

MINA. Nascut la Braila, la 30 aprilie 1858, va fi tatal fratilor sai, pentru ca adevaratul tata, Stefan, se va stinge prematur din viata. Mina va avea un cuvant greu de spus atunci cand Nicolae se inscrie la Belle-Arte. Il va determina sa se intoarca la stiintele exacte. La 1885, Mina ajunge la Paris, cu bursa, pentru a obtine doctoratul in medicina si a se specializa in toxicologie.

Situatia sa materiala nu era usoara. Iata cateva randuri trimise doctorului I.C. Istrati: "(â¦) Crede-ma ca ceea ce am nu-mi este suficient. Luna aceasta am avut de platit inscriptia si lucrarile practice pe primul trimestru si am fost fortat, ca sa pot plati acestea, sa renunt a manca de doua ori pe zi, astfel ca mananc numai seara (...)." In 1886 Mina Minovici trece primul examen de doctorat in medicina, care il introduce in lumea stiintifica pariziana.

Intors in tara, Mina reuseste ca medic legist sa inaugureze in 1892, cu mari eforturi, un institut medico-legal care ulterior i-a purtat numele. In anii de reconstructie socialista a Romaniei institutul a fost daramat, fara sa se tina seama de originalitatea arhitecturii, de faptul ca a fost primul din lume, copiat de americani si de egipteni.

La 15 iunie 1919 era numit decan al Facultatii de Medicina din Bucuresti, fiind ales in aceasta demnitate inca de trei ori (1923, 1925 si 1930).

La numai un an de la parasirea catedrei, Mina Minovici inceta din viata in ziua de 25 aprilie 1935, la 75 de ani. Ultima sa dorinta: "Oriunde voi muri, corpul meu sa fie adus la Institutul Medico-Legal, unde voi fi depus in capela. Serviciul religios se va face de un singur preot. Nu se va face nici un doliu. Nici un discurs. Nici o floare. Nici o parada. Voi fi transportat la cavoul meu din Cimitirul Bellu cu dricul automobil. Sotia mea, care dispune de corpul meu, este rugata sa nu-mi calce ultima dorinta. Mina Minovici, 30 aprilie 1933."

STEFAN. Al saselea copil in viata al sotilor Stefan si Sofia Minovici s-a nascut la 18 iulie 1867. A avut o copilarie mai putin fericita. Micul Stefan merge duminicile si sarbatorile mari la biserica din mahalaua sa, "unde trage clopotele si bate toaca sau imbracand vesminte de anagnost, ajuta preotului la oficierea slujbei, cantand si in strana, alaturi de paracliser. (...) Cei cativa lei pe care-i aduna astfel ii ducea mameiâ¦" Aceasta situatie grea va lua sfarsit in 1882, cand intreaga familie se muta la Bucuresti, fiind adusa aici de fratele mai mare, Mina. Stefan va studia la Berlin. In 1889 ia initiativa infiintarii "Asociatiei generale a corpului farmaceutic din Romania". Stefan infiinteaza "Societatea de chimie din Romania", devenit organismul oficial al Romaniei in Uniunea Internationala de chimie pura si aplicata cu sediul la Paris; organism care l-a onorat in 1925 cu functia de vicepresedinte. Intreaga sa activitate stiintifica va fi innobilata in 1932, cand Facultatea de Farmacie - pe care chiar el a creat-o - i-a decernat diploma de Doctor Honoris Cauza.

Va muri pe neasteptate la 29 decembrie 1935, la Pitesti, "unde se dusese sa petreaca sarbatorile cu niste rude", in urma unei hemoragii cerebrale.

NICOLAE. S-a nascut in ziua de 23 octombrie 1868. Descris de mic ca o "fire incapatanata, indaratnica, dar voluntara", Nicolae obtine titlul de doctor in medicina, cu lucrarea "Tatuajurile in Romania". Si-a continuat studiile in afara tarii intre 1899-1901, unde lucreaza la diferite institutii precum: Institutul de anatomie patologica si Spitalul Moabit, din Berlin.

In 1926 preia functia de primar al sectorului III Albastru,din Bucuresti, care cuprindea mahalalele Rahova, Grozavesti, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Serban Voda. Maghernite insalubre si inghesuite inconjurate de mormane de gunoaie.

Mandatul sau a fost benefic pentru aceasta parte de oras, numele sau intrand si in folclorul de mahala: "Minovici darama tot/Minovici e tarnacop!"; strazile curatate periodic si pavate, maidanele transformate in parcuri, a ridicat un camin pentru gunoierii sectorului si construieste primele WC-uri subterane din Bucuresti!

Anul 1936 reprezinta debutul Revistei de medicina legala, care a aparut regulat pana in 1940 inclusiv. Abia iesit la pensie in 1938, doctorul Nicolae Minovici se imbolnaveste anul urmator de cancer localizat in laringe. In ciuda traheotomiei facute la Viena in 1940, doctorul a continuat sa traiasca chinuit de dureri pana la 26 iunie 1941. Nu a fost niciodata casatorit.

N.B. Multumim domnului Adrian Majuru, de la Muzeul "Dr. Nicolae Minovici", pentru ajutorul acordat la realizarea acestui articol.

S-A SPANZURAT DIN DRAGOSTE DE STIINTA

Nicolae Minovici a publicat "Studiu asupra spanzurarii", la Paris si Bucuresti, in 1904.

Lucrarea, unicat in literatura de specialitate, are aplicatie si astazi, fiind foarte apreciata de medicii legisti din tara, dar si de peste hotare.

"La inceputurile medicinei moderne era ceva obisnuit ca savantul sa faca experimente pe propria persoana", ne spune profesor dr. Dan Dermengiu, directorul Institutului de Medicina Legala. Iar doctorul Nicolae Minovici era inrobit stiintei.

ACTUAL. "Studiul cu spanzurarea are ca scop sa poti delimita cat mai clar posibil intre spanzurare - sinucidere si accidente sau crime. Pe putina lume intereseaza senzatiile omului care este strans de gat intr-un fel sau altul." Ceea ce a experimentat dr. Minovici asupra propriului gatlej i-a ajutat pe legisti sa inteleaga, asta vara, cazul Erbasu. "Nu intelegeam exact ce se intamplase in momentul in care Erbasu se spanzurase, latul se desirase si el cazuse intr-o anumita pozitie, care nu era caracteristica. Un coleg mi-a atras atentia si am recitit studiul lui Minovici", spune profesorul Dermengiu.

EXPERIMENTUL. Cum se desfasura experimentul? Avea un aparat - un fel de parghie - si un asistent care il tragea progresiv in lat. Stabilisera un cod prin care asistentul intelegea ca trebuie sa il lase jos. Dupa ce s-a spanzurat de mai multe ori, durata fiind de 4-5 secunde, pentru a se obisnui, "Curagiul capatat din aceste sedinte, a doua zi ne-a facut sa incercam una mai lunga.(...) de data aceasta sedinta a fost prelungita pana la 26 de secunde.(...) ne-am putut da mai bine seama de mecanismele mortei.(...) durerea ce latul ne provoca in dreptul osului hioid era asa de mare in cat, cu toata buna-vointa ce aveam, ne-a fost cu neputinta a prelungi experimental (vezi foto)", descrie profesorul Minovici in lucrarea sa.

In timpul unui astfel de experiment, profesorul a fost mai aproape decat isi dorise de moarte. Profesorul se inmuiase, abia a reusit sa-i faca semn asistentului, dar acesta, in loc sa-i desfaca latul, intrase in panica. Toate acestea numai dupa cateva secunde de compresiune a gatului.

MUZEUL DE ARTA TRADITIONALA ROMANEASCA

Nicolae Minovici a fost un pasionat colectionar de obiecte de arta si in mod special de arta populara din spatiul romanesc.

Pasiunea pentru arta popular` l-a urm`rit toat` via]a

In 1905 incepe sa construiasca in marginea de nord a Bucurestiului o vila in stil romanesc, urmand liniile stilizate ale unei cule oltenesti. De la bun inceput vila a fost conceputa pentru a fi un muzeu, care va fi deschis in 1916. Retras din Bucuresti in anii 1917-1918, Nicolae Minovici va gasi vila pradata la intoarcerea sa in Capitala, in decembrie 1918. Unele surse sustin ca actul a fost savarsit de trupele germane in timpul ocupatiei, care isi stabilisera cantonamentul in vila; insa alte surse sutin ca, de fapt, jaful a fost comis de romani. Colectia a fost imbogatita treptat cu noi achizitii, intregul patrimoniu, impreuna cu vila, fiind donat de doctor Primariei Bucurestilor in 1937.

REVENDICARE. Astazi Muzeul "Dr. N. Minovici", mai cunoscut sub denumirea de "Vila cu clopotei", se afla intr-o stare de degradare accentuata. Unul dintre descendentii familiei Minovici, Stefan Minovici, spune ca familia sa va chema Primaria Capitalei in instanta pentru a recupera de la ea muzeul. "Acest locas de cultura a fost donat municipalitatii bucurestene cu cinci stipulatii foarte clare: ca vila sa ramana intotdeauna un muzeu al artei si folclorului romanesc; ca acest muzeu sa fie mentinut intr-o conditie corespunzatoare; ca livada sa fie mentinuta in conditii optime si sa produca fructe; nici un obiect sa nu fie instrainat. Nu trebuie sa fii muzeograf sau expert ca sa-ti dai seama ca aceste cinci stipulatii au fost violate in totalitate."

TATUAJELE

In veacul al XIX-lea a fost o "explozie" a numarului de tatuaje, dar si a diversitatii simbolurilor. Nicolae Minovici a tratat subiectul in 1898.

Lucrarea "Tatuajurile in Romania" a fost teza sa de licenta si este inca de referinta pentru medicina romaneasca. Pe langa caracterizarea personajului - mediul de provenienta, Minovici a inteles importanta tatuajului in cazul recunoasterii unui cadavru. Persoanele care stapaneau arta tatuajului la 1898-1900 in Bucuresti erau in majoritate de origine straina: in mare parte erau greci Din 66 de persoane amintite, 56 erau straini! Printre delincventii nostri "nu am putut gasi decat trei tatuajuri de acestea, din care unul la un individ la care obscenitatea reprezentata prin nudul amantei sale facea un mare contrast cu cadavrul fiului sau". Unul dintre tatuaje, aflat pe pectoralii unui detinut, reprezinta cuplul regal al Romaniei: Carol I si Elisabeta. Minovici a colectionat tatuajele pe care le "decupa" de la cadavrele pe care le autopsia si acestea se gasesc astazi la Muzeul Institutului de Medicina Legala.

VIZIONARI SI LUPTATORI

Mostenirea familiei Minovici, in numai doua generatii: edificii si institutii esentiale in domeniul farmaciei, medicinii legale sau chimiei, precum Asociatia generala a corpului farmaceutic din Romania si Asociatia generala a chimistilor din Romania. Zeci de lucrari de medicina generala, medicina legala, criminalistica, chimie pura si aplicata etc.; o serie de asociatii si societati in domeniul medicinii si chimiei; laboratoare pentru latura practica a acestor domenii; Facultatea de chimie, Institutul de chimie al Universitatii din Bucuresti, Societatea de Salvare, Institutul medico-legal, Spitalul de Urgenta. In domeniul edilitar si social, masuri de igienizare a periferiei Bucurestilor, de combatere a mizeriei, vagabondajului si cersetoriei. Singura lucrare care a aparut despre ei este "Fratii Minovici", scrisa de M. Ioanid si B. Angelescu, aparuta in 1970 la Editura Stiintifica.