Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum un număr aparţinând acestui domeniu este, de fapt, atât de mic încât poate fi neglijabil, s-a încetăţenit obiceiul în calcule, de a-l considera practic nul, deşi nu-i vorba aici decât de o simplă aproximare. Şi astfel s-a ajuns ca domeniul indefinitului mic să fie simbolizat prin acelaşi semn 0 care, pe de altă parte, în aritmetică reprezintă de astă-dată riguros, absenţa oricărei cantităţi, respectiv, nimicul cantitativ.
În aceste condiţii, dacă semnul 8 nu e în realitate decât simbolul cantităţilor indefinit crescătoare, semnul 0 ar trebui logic să poată fi luat, de asemenea, ca un simbol al cantităţilor indefinit descrescătoare, având menirea de a exprima în notaţie simetria care există între unele şi altele. Dar, din nenorocire, acest semn 0 are deja o cu totul altă semnificaţie, întrucât a servit iniţial, la origine, la desemnarea absenţei oricărei cantităţi, în timp ce semnul 8 nu are nici un sens real, care să corespundă acestuia. Este aici, o nouă sursă de confuzii, iar pentru a le evita, ar trebui să se creeze un alt simbol diferit de zero, pentru cantităţile indefinit descrescătoare, din moment ce aceste cantităţi au drept caracteristică faptul de a nu se putea anula niciodată în cursul variaţiei lor.
Din imperfecţiunea mijloacelor noastre de expresie şi de măsură, acest semn 0 a devenit întrucâtva simetricul semnului 8 şi doar aşa, ambele au putut fi plasate la cele două extremităţi ale seriei numerelor, ca întinzându-se indefinit, prin numerele întregi şi prin inversele lor, în cel două sensuri - crescător şi descrescător.
Această serie se prezintă atunci, în forma următoare: 0.......... 1/n ........... 1/3, 1/2, 1, 2, 3, ......... n ........... 8, dar trebuie avut grijă că 0 şi 8 nu reprezintă nicidecum două numere determinate, care ar sfârşi seria în cele două sensuri, ci două domenii indefinite, în care nici n-ar putea fi posibilă existenţa unor termeni ultimi, datorită indefinităţii lor.
SIMBOL. De altfel, este evident că 0 (zero) n-ar putea fi aici, nici un număr nul care ar fi ultimul termen în sensul descrescător, nici o negaţie (sau o absenţă) a oricărei cantităţi care n-ar putea avea nici un loc în această serie de cantităţi numerice (adică, discontinue). În această aceeaşi serie, două numere echidistante de unitatea centrală sunt inverse sau complementare unul altuia, adică, reproduc unitatea prin înmulţirea lor: 1/n ą n = 1, aşa încât, pentru cele două extremităţi ale seriei s-ar putea scrie şi că 0 ą 8 = 1; dar prin faptul că semnele 0 şi 8, care sunt cei doi termeni ai acestui produs, nu reprezintă numere determinate, rezultă că însăşi expresia 0 ą 8 constituie un simbol de nedeterminare sau ceea ce se cheamă o formă nedeterminată. Totuşi, nu este mai puţin adevărat că, astfel, se ajunge la finitul obişnuit, cele două indefinităţi opuse neutralizându-se reciproc.
De asemenea, se poate vedea clar acum, încă o dată, că simbolul 8 nu reprezintă nicidecum Infinitul, deoarece acesta, în sensul său adevărat nu poate avea nici un opus, nici un complementar şi nu poate intra în corelaţie, cu orice ar fi, cu atât mai puţin cu zero, în oricare sens ar fi luat, cantitativ sau nu.
PUTERE. Rămâne de-a dreptul ciudat, ca matematicienii să aibă obiceiul de a considera zeroul ca pe un neant pur şi, totodată, să le fie imposibil de a nu-l privi concomitent, ca înzestrat cu o putere indefinită, din moment ce aşezat în drepta unei alte cifre, zisă "semnificativă", el contribuie la formarea reprezentării unui număr care, prin repetiţia acestui aceluiaşi zero, poate creşte indefinit, cum este, de pildă, cazul numărului zece şi al puterilor sale succesive. Dacă realmente, zero n-ar fi decât un pur neant, nu s-ar putea întâmpla astfel şi, la drept vorbind, n-ar fi atunci decât un semn inutil, lipsit în întregime de orice valoare efectivă.
Aşadar, se constată încă o dată, în concepţiile matematicienilor, inconsecvenţe cel puţin stranii, în raport cu maxima rigoare şi coerenţă de la care se revendică...
Citește pe Antena3.ro
