Timpul trage sa moara

TIC-TAC, TIC-TAC
MA DUC, MA DUC!

Anul este primul si cel mai mare zeu al tuturor timpurilor. Ca personificare a Soarelui el este si astazi batran inainte de miezul noptii de Revelion, numit An Vechi, si tanar dupa miezul noptii, numit An Nou. Marea divinitate se naste, creste, imbatraneste si moare impreuna cu timpul calendaristic pentru a renaste dupa 365 de zile, 366 in anii bisecti.

Sfintii calendarului popular sunt mai tineri sau mai batrani, dupa sansa avuta de acestia la impartirea sarbatorilor: Sanvasai, celebrat in prima zi a anului, apare in unele traditii populare ca un tanar chefliu, care sta calare pe un butoi, iubeste si petrece; Dragobete (24 februarie) reprezinta zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sangiorzul (23 aprilie) si Santoaderul sunt tineri calari pe cai; Santilie (20 iulie) si Samedru (26 octmbrie) sunt maturi.

Urmeaza generatia sfintilor-mosi: Mos Andrei (30 noiembrie), Mos Nicolae (6 decembrie), Mos Ajun (24 decembrie), Mos Craciun (25 decembrie).

Noiembrie si decembrie sunt lunile in care Timpul... nu mai are timp. Din ce in ce mai batran, mai neputincios, se pregateste sa se duca. Oamenii sunt si ei grabiti sa scape de Mosul care nu le mai poate aduce prea multe. Asteapta Noul An, pe cel Tanar, plin de promisiuni si sperante.

Noiembrie - Brumar, Brumarul Mare, Promorar - este vremea caderii brumelor groase si a limpezirii vinurilor in butoaie. In sate este vremea inceperii sezatorilor.

Pe 15 noiembrie incepe Postul Craciunului - perioada de rugaciune, de meditatie crestina; perioada in care nu exista zi fara un obicei venit de undeva din vechime.

O data cu inceperea Postului Craciunului este o stare de mare agitatie la sate. Acolo unde traditia ii cheama la sezatoare pe feciori si pe fetele tinere, nemaritate, pentru a se cunoaste, a se imprieteni si, de ce nu, pentru ca anul viitor sa intemeieze o familie. Lucrul la camp s-a terminat de mult, bucatele s-au pus bine la pastrare in fiecare gospodarie, acum tot ceea ce se intampla are importanta majora pentru toata comunitatea. Se pregateste calea Noului An si a lucrurilor bune care trebuie sa se intample.

Fiecare om "este dator sa manance covasa pentru a fi ferit de strigoi"
Obicei din Moldova Centrala

Pe Colinele Tutovei, la Ovidenie (21 noiembrie) sau la Santandrei se prepara din malai si faina o bautura fermentata numita covasa. Gustul covasei este dulce acrisor si rolul bauturii era foarte clar: se impartea prin vecini "pentru ca vacile sa fie laptoase, iar laptele sa fie smantanos". In alte zone - Moldova Centrala - covasa se transforma in turta si se spunea (descrie Tudor Pamfile in "Sarbatorile la romani", la 1914) ca fiecare om "este dator sa manance covasa pentru a fi ferit de strigoi".

"In noaptea de Ovidenie se crede ca se deschide Cerul si vorbesc animalele"

OVIDENIA. Ziua intrarii in Biserica a Fecioarei Maria, care corespunde in Calendarul popular cu celebrarea naprasnicei divinitati a lupilor: Filipul cel Schiop sau Filipul cel Mare, se numeste Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia. Prin Bucovina se credea ca in aceasta zi s-ar fi nascut Hristos. "Ovidenia, impreuna cu Filipii de Toamna, Noaptea Strigoilor, Santandrei, Sannicoara formeaza in perioada 13 noiembrie-6 decembrie un scenariu ritual de renovare a timpului, probabil Anul Nou Dacic", spune profesorul Ion Ghinoiu de la Institutul de Etnografie si Folclor "Constantin Brailoiu" din Bucuresti. In noaptea de Ovidenie , cand se credea ca se deschide Cerul si vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumanari aprinse si incolacite, uneori si de marimea unui om, se afla ursita, se faceau observatii si previziuni meteorologice.

Noiembrie este luna strigoilor, a lupilor care incep sa umble in cete, este timpul aflarii ursitei si a modului in care se va comporta anul ce va sa vina.

INCEPUTUL IERNII. In decembrie, timpul mai are putin de trait. Sarbatorile acestei luni pregatesc sfarsitul si inceputul anului calendaristic: Bubatul, Sava, Mos Nicolae, Ana Zacetenia, Modest, Ignatul Porcilor, Mos Ajun, Mos Craciun si asa mai departe.

Intre 3 si 5 decembrie sunt Zilele Bubatului, atunci cand copiii nu mananca seminte ca sa nu faca varsat, iar pe 4 decembrie este Sfanta Varvara, patroana spirituala a minerilor; in aceasta zi, minerii nu lucreaza, ci se veselesc si petrec. Dupa veselia de Sfanta Varvara vine o zi cu si mai mare bucurie: Sfantul Nicolae - Sannicoara in Transilvania si Mos Nicolae in Muntenia. De ziua lui se fac vraji, pronosticuri meteorologice, se pun crengute de mar, par, cires in apa, la caldura camerei, pentru a fi inflorite de Anul Nou. Asa se afla cum va fi rodul livezilor, iar crenguta inflorita se folosea pe post de sorcova. Ana Zacetenia, pe 9 decembrie, este solstitiul de iarna pe stil vechi, iar parintii Bisericii Crestine au suprapus sarbatoarea Zamislirii Sfintei Fecioare Maria de catre Sfanta Ana.

COLINDATORII. Una dintre cele mai importante ocupatii din aceasta perioada, dar si una dintre cele mai placute si mai vesele este formarea cetelor de colindatori. Ceata de colindatori reprezinta anturajul divinitatii care moare si renaste simbolic la sarbatorile solstitiului de iarna. Aceasta activitate incepe de Mos Nicolae. Este un intreg scenariu, spune profesorul Ion Ghinoiu. "Organizati pe parti de sat, feciorii isi aleg un conducator numit de obicei vataf si o gazda, unde duceau o viata comunitara in perioada sarbatorilor de iarna. Cetele de colindatori pot umbla singure sau insotite de masca imbracata de un membru al sau. Masca este substitutul divinitatii care se desfata in anturajul sau divin (ceata feciorilor), moare violent (lovita cu ciomagul, impuscata, inecata) la incheierea colindatului pentru a renaste imediat, impreuna cu timpul (Anul Nou)." Numele mastii este preluat si de colindatori: Cerbul, Turca, Brezaia si altele.

Colindatul este un ceremonial complex care transminte prin texte cantate sau strigate - colindele - si uneori, prin masti, recuzita, dansuri, acte si gesturi rituale, formule magice vestea mortii si renasterii divinitatii adorate, urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in Noul An, in special casatoria fetelor. Cetele de colindatori pot fi formate numai din fete, numai din baieti sau mixte, din doua trei persoane pana la cateva zeci de persoane.

"Grasimea porcului este folosita la farmece, descantece si prepararea leacurilor"

IGNATUL PORCILOR. Sacrificarea porcului - care se va transforma in bunatati pentru masa de Craciun - nu este un sacrificiu oarecare. Ne explica profesorul Ghinoiu. "Divinitatea Calendarului popular, legata de cultul focului si soarelui, care a preluat numele si data de celebrare ale Sfantului Ignatie Teofanu (20 decembrie) din calendarul ortodox, este numita Ignat sau Ignatul Porcilor. Sacrificiul sangeros al porcului, substitut preistoric al spiritului graului, si ritul funerar de incinerare (parlitul) al cestuia in ziua de Ignat (Ignis-foc) sunt practici preistorice care supravietuiesc in majoritatea zonelor etnografice romanesti. (...) Credintele, obiceiurile si practicile magice referitoare la prevestirea mortii violente, prinderea si injunghierea victimei, semnele facute pe corp (pe frunte, pe ceafa, pe spate), jumulirea parului pentru bidinele si jupuirea pieii pentru opinci, parlirea (incinerarea simbolica a cadavrului), ciopartirea corpului, grasimea folosita la farmece, descantece si prepararea leacurilor (Unsoarea Oilor), alimente rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formule magice etc. Toate acestea sunt relicve ale sacrificiului, prin substitutie, ale zeului care moare si renaste, impreuna cu timpul, la Anul Nou.

Mos Ajun si Mos Craciun sunt reprezentarile mitice romanesti care au ajuns, dupa 365 de zile, la varsta senectutii si a mortii. In aceasta zi, mai ales copiii colinda cu "Mos Ajunul" sau cu "Buna dimineata!" - "Buna dimineata la Mos Ajun/ Ne dati sau nu ne dati? Ne dati sau nu ne dati?" - si primesc in schimb mere, nuci, covrigi.

Articol realizat cu sprijinul domnului profesor Ion Ghinoiu, de la Institutul de Etnografie si Folclor "Constantin Brailoiu" din Bucuresti.

PENTRU AFLAREA "URSITORULUI" "Prin Bucovina, in unele parti, fetele, ca sa-si vada ursitorul, pun sub capatai, inspre Sf. Andrei, 41 de fire de grau menindu-le in chipul urmator: "Voi, 41 de fire de grau,/Eu voi adormi/ Si voi hodini,/Dar eu ma rog lui Dumnezeu,/Sa-mi trimita ingerul meu,/ Sa-mi arate pe ursitul meu,/Cel ce mi-i dat de Dumnezeu!" Peste noapte fetele cred ca-si vor vedea ursitorul in vis aratandu-li-se. Alte fete, tot prin aceste parti, samana in aceasta noapte, la trunchiul unde taie lemnele, canepa, pe care o grapa cu camasa, ca sa le vie ursitorul." ASTEPTAREA SARBATORILOR "Sarbatorile Craciunului sunt asteptate cu multa bucurie de toata lumea. In Postul Craciunului hori si nunti nu se fac prin sate, pe nicaieri si singurele prilejuri de adunari si petreceri pe aceste vremuri nu sunt decat sezatorile, furcariile sau clacile de noapte, unde se lucreaza de obicei putin si se petrece indestul, vorbindu-se mai ales, cantandu-se si cateodata jucandu-se. Prin urmare, tineretul are binecuvantatele pricini sa astepte deschiderea sau dezlegarea horilor, cari vor atrage dupa dansele, dupa Boboteaza, si nuntile. (...)" PARODII DUPA COLINDE DE MOS AJUN "Buna dimineata la Mos-Ajun!/ Ne dai, ori nu ne dai?/ Da-mi un covrig,/ Ca mor de frig". Aceasta este o parodie dupa un colind cu care se merge in dimineata de Ajun. Textele au fost preluate din lucrarea "Sarbatorile la romani" de Tudor Pamfile, aparuta la Editura Saeculum I.O. in 1997, prima oara lucrarea a aparut in 1914)