Degringoladă la vârf. Înfrângerea din Harkov năucește Kremlinul

După ce trupele rusești și-au abandonat pozițiile, tancurile și echipamentele militare în regiunea Harkov, fugind din calea ofensivei ucrainene, Kremlinul se află în fața unor decizii dificile. 

Președintele Putin nu știe dacă ar fi bine să declare mobilizarea generală pentru a-și revigora unitățile înjumătățite din Ucraina și nici cum să gestioneze un deficit bugetar ce crește în ritm galopant, chiar dacă Rusia se bazează încă pe rezerve valutare importante. 

Concomitent, liderul rus trebuie să aleagă cele mai eficiente metode de a șantaja Europa prin intermediul gazelor naturale, în condițiile în care statele membre se pregătesc să atenueze efectele unei aprovizionări energetice extrem de limitate în pragul iernii. 

Schimbări radicale pe linia frontului

Contraofensiva surprinzătoare a Ucrainei în regiunea Harkov, combinată cu o înaintare în sud, pune atât Kremlinul, cât și mult criticatul Minister al Apărării în fața unor scenarii mai mult decât dificile.

Pe măsură ce se apropie iarna, Moscova trebuie să se decidă ce front să prioritizeze și dacă este momentul să  intensifice eforturile pentru a îndeplini obiectivul declarat al lui Putin: cucerirea integrală a regiunilor Donețk și Luhansk, adică a Donbasului. Rușii dețin în prezent doar două treimi din Donbas și, per total, aproximativ 20% din teritoriul ucrainean, inclusiv Crimeea și părți din sud.

În actualele condiții, ocuparea integrală a Donețkului, regiune aflată în proporție de 40% sub controlul ucrainenilor, a devenit un obiectiv mult prea dificil de realizat. Șapte luni de război au arătat deficiențele logistice ale forțelor rusești, care în nici un caz nu vor fi mai ușor de remediat odată cu venirea vremii mai umede și mai reci. În numai câteva zile, Rusia a pierdut una dintre cele trei axe de atac asupra Donețkului, iar de la sfârșitul lunii iunie nu s-a înregistrat niciun progres pe celelalte două.

În același timp, în pofida faptului că a fost întărită, apărarea rusă din Herson este supusă unei presiuni tot mai mari, în urma succesului militar al Ucrainei, care a tăiat aprovizionarea peste râul Nipru și a lovit posturile de comandă și depozitele de muniții ale trupelor Rusiei.

Mai mult, armata rusă nu dispune de numeroase unități proaspete pe care să le arunce în conflict. Corpul 3 al Armatei a 3-a, recent înființat, este format în mare parte din batalioane de voluntari recrutați din toate regiunile rusești. Alte grupuri tactice de batalioane au fost reconstituite, după ce au suferit pierderi grele. 

În plus, există zeci de relatări privind problemele de disciplină în rândul unităților rusești. Retragerea dezordonată din Harkov și abandonarea echipamentului militar constituie ultimele dovezi ale acestei lipse de moral și organizare, precum și ale problemelor cronice de comandă, ce nu pot fi remediate peste noapte.

Evident, Ucraina a pierdut, de asemenea, mii de soldați, inclusiv mulți din cele mai bune unități ale sale din Donbas, iar forțele de artilerie și rachete ale Rusiei sunt încă mult mai numeroase decât cele ucrainene. Cu toate acestea, rușii nu au fost în stare să transforme această superioritate în câștiguri teritoriale. 

Și, în ciuda apelurilor unor voci de la Moscova, care au cerut o mobilizare generală, acest lucru pare deocamdată puțin probabil. Un astfel de ordin, stânjenitor pentru declarațiile pline de siguranță făcute de Kremlin la începutul războiului, ar fi extrem de nepopular în rândul rușilor. 

Victoria ucraineană, luată acum în calcul

După recenta contraofensivă din Harkov, o serie de observatori militari au început să se întrebe dacă nu cumva o victorie finală ucraineană este posibilă. Acest lucru depinde însă de modul în care este definită „victoria”. Intenția declarată a președintelui Volodimir Zelenski este de a recupera toate teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea.

Generalul David Petraeus, fost director al CIA și comandant al forțelor militare americane în Irak, susține că se așteaptă ca Ucraina să recupereze teritoriile ocupate de ruși începând din februarie. Mai mult, mai spune el, este posibil chiar ca ucrainenii să poată recupera Crimeea și Donbasul, ajutați de rezistența tot mai mare din zonele cucerite de către invadatori. 

Acest scenariu, însă, ar dura și ar implica lupte dure, afirmă Petraeus, citat de CNN. Dacă acesta ar fi obiectivul Ucrainei, liniile sale de aprovizionare ar fi întinse și unitățile mai eficiente ar fi împrăștiate. La rândul lor, forțele ucrainene ar deveni vulnerabile la contraatacuri.

Nu în cele din urmă, succesul Ucrainei pe câmpul de luptă va depinde de o aprovizionare continuă și extinsă cu echipamente occidentale.

În acest moment, oficialii americani sunt îngrijorați că ucrainenii ar putea exagera în solicitările lor. SUA sunt încă extrem de precaute în privința trimiterii către Ucraina a unor arme care au o rază de acțiune de peste 80 de kilometri, ce ar putea lovi adânc în interiorul Rusiei. Până acum, americanii s-au opus cererilor ucrainene de livrare a sistemelor de rachete tactice cu rază lungă de acțiune (ATACMS), care au o rază de acțiune de până la 300 de kilometri.

Dilema nucleară

Unii oficiali occidentali se tem că o umilință pentru Kremlin ar putea provoca o reacție imprevizibilă, inclusiv recurgerea la armele nucleare tactice.

Un fost secretar general adjunct al NATO, Rose Gottemoeller, declara săptămâna aceasta pentru BBC: „Mă îngrijorează acest tip de scenariu în acest moment. Scopul ar fi ca rușii să încerce să-i terorizeze pe ucraineni și să-i facă să capituleze!”.

În februarie, în ajunul invaziei, Putin avertiza că orice țară care va sta în calea Rusiei se va confrunta cu „consecințe cum nu a mai văzut în istoria sa!”.

Directorul „Programului Europa și Asia Centrală” din cadrul „Grupului Internațional de Criză”, crede însă că Moscova nu ar fi de acord cu o astfel de escaladare, deoarece „detonarea de arme de distrugere în masă ar provoca represalii internaționale, inclusiv, foarte posibil, o implicare militară directă din partea NATO!”.

Dilema gazului

O altă dilemă a Moscovei o reprezintă cum să gestioneze de acum înainte livrările de gaze. De multă vreme, devenise evident că o parte importantă a strategiei Kremlinului a fost dinamitarea din interior a unității europene în privința susținerii Ucrainei, prin aruncarea UE într-o criză energetică. Pentru realizarea acestui obiectiv, Kremlinul a închis literalmente robinetele de gaz.

La un forum de la Vladivostok, la începutul acestei luni, Putin declara: „Nu vom furniza absolut nimic, dacă este contrar intereselor noastre. Nici gaz, nici petrol, nici cărbune, nici păcură, nimic!”.

Pe fondul eșecurilor de pe câmpul de luptă, Ivo Daalder și James Lindsay scriau recent în „Foreign Affairs” că „cea mai bună speranță a lui Putin - poate singura sa speranță - este că sprijinul occidental pentru Ucraina se va prăbuși pe măsură ce costurile războiului, inclusiv lipsa de energie și creșterea prețurilor, vor începe să se facă simțite în Europa”.

Prețul gazelor naturale în Europa este de zece ori mai mare decât în urmă cu un an, ceea ce a adus Rusiei aproximativ un miliard de dolari pe zi, în primele trei luni ale conflictului, din exporturile de energie. Iar regimul de sancțiuni împotriva Rusiei va avea un impact semnificativ doar pe termen lung, deoarece economia rusă este încă suficient de autonomă.

Iarna care vine va fi, însă, testul decisiv al presiunilor energetice ale Moscovei. În loc să caute un compromis, guvernele europene au ajuns la concluzia că eventualele concesiile nu ar face decât să încurajeze Kremlinul. Statele din UE sunt hotărâte să cheltuiască substanțial pentru a proteja consumatorii și să adopte o strategie pe termen lung pentru a reduce dependența de energia rusă. După ce au scotocit pretutindeni în căutarea de furnizori alternativi, aceste state au acumulat rezerve - în cazul Franței, la peste 90% din capacitate.

Chiar dacă prețurile angro la gaz sunt încă amețitor de mari, acestea au scăzut cu aproximativ o treime, în ultimele trei săptămâni. Unii analiști cred că vor continua să scadă, reducând astfel costul subvențiilor introduse de guvernele europene, deja lipsite de bani.

Există, de asemenea, rapoarte, potrivit cărora profitul extraordinar al Rusiei de pe urma prețurilor foarte mari ale petrolului și gazelor ar fi putut atinge un punct culminant. 

Concomitent, Agenția Internațională pentru Energie estimează că producția de petrol rusesc va fi cu 17% mai mică până în februarie anul viitor, comparativ cu producția de dinainte de război, odată ce sancțiunile UE vor fi resimțite din plin.

Daalder și Lindsay consideră că aliații Ucrainei și-au stabilit cursul. „Mulți sceptici din Occident cred că democrațiile vor ceda în fața greutăților.”, au scris ei. „Astfel de voci subestimează însă puterea de rezistență a Occidentului!”, au adăugat ei.

Deocamdată, conflictul ucrainean a scos la iveală o serie de surprize, iar previziunile pe termen lung se pot dovedi extrem de riscante. Însăși situația actuală de pe linia frontului demonstrează că rolurile militare inițiale ale celor două tabere - apărare și atac - ar putea fi inversate în lunile următoare, pe măsură ce frustrarea Kremlinului crește. Singura constantă rămâne apropierea iernii.