Englezii recunosc, în sfârşit, contractele de căsătorie

Juriştii numesc Londra "capitala divorţului", scrie ziarul francez Le Monde. Nu pentru că poveştile de dragoste se termină rău mai des ca în alte părţi, ci pentru că separările pot costa acolo enorm de mult. Judecătorii englezi sunt inflexibili şi îl fac pe cel mai înstărit din cuplu să-şi plătească foarte scump libertatea. Este vorba de sume astronomice câteodată, de neimaginat în Statele Unite sau în majoritatea ţărilor europene. Dar Curtea de apel a emis o hotărâre, joi 2 iulie, care trebuie să creeze un precedent şi să zdruncine această reputaţie. Curtea a considerat că acel contract de căsătorie care a fost semnat de doi soţi înaintea mariajului lor trebuie să aibă valoare legală, în opoziţie cu ceea ce prevede legea engleză şi galeză.

Pentru staruri, bancheri sau gestionari de fonduri speculative (hedge funds) este o veste excelentă. De acum înainte, când se vor căsători, vor putea stabili condiţiile divorţului, evitând astfel procese lungi şi costisitoare.

Cei trei judecători de la Curtea de apel au considerat că este "din ce în ce mai nerealist" ca un contract de căsătorie că nu aibă valoare legală. Această abordare a dreptului matrimonial, au spus ei, se bazează pe ipoteze depăşite şi "condescendente, în special cu privire la femei" despre care se afirma că nu sunt în măsură să aprecieze deplin consecinţele unui contract de căsătorie.

"Societatea noastră ar trebui să încerce să reducă, nu să menţină, legile care ne diferenţiază de ceilalţi membri ai Uniunii Europene", au argumentat aceştia. Cu atât mai mult cu cât în cazul pe care l-au instrumentat, soţia, Katrin Radmacher, este germană, fiica unui industriaş bogat. iar soţul, Nicolas Granatino, este francez, tot dintr-o familie înstărită. Aceştia s-au căsătorit la Londra, în 1998, şi au divorţat tot acolo, în 2006. Dacă divorţul lor s-ar fi produs la Paris sau la Berlin, contractul de căsătorie ar fi fost validat de justiţie, conform Curţii.

În aceste condiţii, Curtea de apel a casat hotărârea emisă iniţial, care o condamna pe Dna Radmacher să-i dea 5,85 milioane de lire (6,6 milioane de euro) fostului soţ, pentru că este mai bogată decât el. În final, ea îi va da 1 milion de lire, pentru "întreţinerea" celor doi copii şi îi va împrumuta 2,5 milioane pentru ca să-i instaleze în condiţii corespunzătoare. Suma împrumutată îi va fi înapoiată atunci când cea mai mică dintre fete, care are acum 6 ani, va avea 22 de ani.

Comisia pentru Legislaţie din parlament - care militează fără succes de mai mult de zece ani pentru ca Westminster să includă în lege caracterul obligatoriu al contractelor de căsătorie - va putea acum să invoce această hotărâre.