Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un reportaj publicat de cotidianul The Seattle Times ne dă fiori, stârnindu-ne amintiri pe care am fi dorit să le dosim undeva, într-o cutiuţă a minţii. Japonia acestor zile post-seism şi post-tsunami începe să semene cu România ultimilor ani ai regimului preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Cuvântul de ordine este „penuria”. Primele meciuri din campionatul japonez de baschet au fost amânate, pentru ca oamenii să nu fie nevoiţi să consume combustibil pentru a putea asista la ele. Când va începe campionatul, majoritatea meciurilor programate să se desfăşoare noaptea vor fi mutate pe timp de zi, pentru a nu se consuma curent electric în plus. Celebrele reclame luminoase din Tokio au fost deconectate de la reţeaua electrică. În multe dintre oraşele din nordul ţării se adună gunoiul grămadă, pentru că maşinile speciale de ridicare a gunoiului nu au motorină. Clădirile publice nu mai primesc căldură. Fabricile sunt închise, în mare parte pentru că, prin rotaţie, se opreşte curentul electric, pentru a se face economie, şi pentru că angajaţii nu pot să-şi desfăşoare activitatea normal.
Toate acestea se petrec într-un moment în care o ţară sofisticată în plan tehnologic rămâne fără capacităţi energetice. Megacutremurul din 11 martie şi valul seismic tsunami care i-a urmat au aruncat mare parte din Japonia într-o neobişnuită epocă a întunericului, care s-ar putea să dureze nişte ani, comentează cotidianul The Seattle Times.
Problema curentului electric e pe buzele tuturor. Cinematografele sunt închise, companiile fac economie la sânge, nemaiutilizând reclamele stradale şi chiar restricţionând folosirea lifturilor, ba chiar reducând programul de lucru. De acum deja problemele în aprovizionarea cu carburanţi afectează viaţa de zi cu zi şi eforturile de reconstrucţie.
În Akita, de exemplu, puţinele benzinării care sunt deschise au cozi de aşteptare de sute de metri, iar cantitatea de combustibil de persoană este limitată. Nu prea merită să faci efortul de a sta la coadă, doar dacă este vorba cu adevărat despre urgenţe – de exemplu, dacă trebuie să fugă din calea radiaţiilor provenite de la centrala nucleară de la Fukushima. Lipsa de combustibili pentru camioanele care asigură aprovizionarea a agravat şi lipsa altor produse de bază de pe piaţă – laptele, pâinea, bateriile, hârtia igienică sau apa minerală.
Unii dintre cei rămaşi fără acoperiş deasupra capului în urma cutremurului sau a valului tsunami au maşini, dar nu le pot folosi, iar rude care, în mod normal, ar putea să vină să le salveze, nu au carburanţi pentru a ajunge în zona de coastă. Oameni care încercau să fugă din zona atât de periculoasă din jurul centralei nucleare de la Fukushima n-au putut s-o facă, pentru că n-au avut combustibil. Pe întregul teritoriu al Japoniei, oamenii s-au organizat pentru a le veni în ajutor victimelor seismului. Au adunat haine, pături şi hrană. Dar nu există posibilitatea distribuirii lor. În afara avariilor de la reactoarele nucleare, alte două centrale termale au fost afectate de cutremur. Iar sistemul de distribuţie a energiei pe teritoriul Japoniei este împărţit în două, astfel încât nordul marcat de penuria energetică nu poate împrumuta de la sud.
Citește pe Antena3.ro
