Marea Adriatică, cea mai ieftină ladă de gunoi

O cantitate enormă de gunoaie zace pe fundul Adriaticii. Potrivit experţilor oceanografici, zona sudică a mării se transformă într-o ladă de gunoi cu consecinţe periculoase pentru biodiversitate, notează Osservatorio sui Balcani.

Marea Adriatică poate fi considerată o ''cadă'' enormă, dar mai ales o mare resursă economică. Adriatica este atât o ţintă turistică cât şi o rezervaţie a biodiversităţii, motiv pentru care trebuie protejată în mod deosebit, având în vedere că multe specii vegetale şi animale pot dispărea cu rapiditate, aceasta şi din cauză că această mare a devenit deja ''o ladă de gunoi''.

O echipă internaţională însărcinată cu analizarea faunei din zonele aflate la cea mai mare adâncime ale Gropii din sudul Adriaticii, s-a trezit în faţa unei incredibile cantităţi de gunoaie. La adâncimea de 1.200 de metri nu au fost găsite obişnuitele specii de peşti abisali ci o cantitate enormă de gunoaie, mai ales sticle şi pungi din plastic.

Potrivit experţilor de la Institutul oceanografic din Split /Croaţia/, zona care merge de la Palagruža până la Otranto /Italia/ este pe cale să se transforme într-o ladă de gunoi cu consecinţe periculoase pentru faună. Cercetătorii din Split consideră că principalele cauze ale prezenţei gunoaielor în Groapa din sudul Adriaticii se datorează caracteristicilor geomorfologice şi curenţilor marini din Adriatica, care pot transporta material plutitor precum plasticul, concentrându-l în partea cea mai adâncă a acestei mări. ''Se află acolo pungi de plastic cu înscrisuri în muntenegreană, croată şi italiană, dar sunt şi gunoaiele aruncate de navele care străbat Adriatica şi dacă se va continua să se arunce gunoaie în mare, acestea vor ajunge toate în Groapa din sudul Adriaticii'', au adăugat experţii.

Trei sferturi din poluarea Adriaticii provine de pe coastă, în timp ce jumătate din gunoaiele care ajung în mare sunt din material plastic. Dacă se ţine seama că pentru descompunerea unei sticle de plastic este nevoie de 400 de ani, este clar că gunoaiele care se acumulează pe fundul mării sunt o potenţială bombă ecologică.

În plus, anual, Adriatica este străbătută de 5.000 de nave cisterne şi, potrivit statisticilor, unei nave din cinci i se întâmplă un incident. Alarmante sunt şi datele potrivit cărora în Adriatica au loc în fiecare an de cinci ori mai multe incidente marine decât în toate celelalte mări ale lumii. Potrivit cercetărilor efectuate, suprafaţa deşeurilor petroliere prezente în Adriatica s-a extins deja la circa 1.350 de km pătraţi.

Din acest motiv, guvernul croat a avut iniţiativa ca toate statele riverane Adriaticii să înainteze o propunere Organizaţiei Maritime Internaţionale de a declara această mare un ''teritoriu marin deosebit de sensibil''. Propunerea a fost sprijinită de guvernele din Albania şi Muntenegru, chiar dacă o astfel de iniţiativă ar fi trebuit să plece tocmai de la Podgorica, având în vedere că Muntenegrul este ''primul stat ecologic din lume'', care, aşa cum afirmă funcţionarii săi, deţine coasta cea mai curată din Mediterana şi doreşte să dezvolte ''turismul de elită''.

Cu toate acestea, scrie Osservatorio sui Balcani, Muntenegrul se comportă ca un stat fără mare. În mediile oficiale de la Podgorica nu există nici urmă de ''agendă adriatică'', deşi pentru un turism de înalt nivel sunt necesare un mediu sănătos şi mare şi plaje curate.

Datele privind poluarea marină dezvăluie adesea că şi pe plajele cele mai renumite de pe coasta muntenegreană, apa de mare nu este de calitate satisfăcătoare, astfel că numărul bacteriilor fecale depăşeşte limita admisă, aşa cum se întâmplă la Kraljicina, marea plajă de la Ulcinj şi plaja de la Sutomore. În ultimii 25 de ani nu au fost făcute investiţii semnificative pentru extinderea reţelei infrastructurale de canalizare. Procentul de legare la reţea este relativ redus şi se referă mai ales la nucleul mai restrâns al oraşelor. Circa 40% din populaţia din zonele urbane nu este legată la canalizare, majoritatea folosind fosele septice şi puţurile de colectare pentru evacuarea apelor reziduale, iar în cartierele în care condiţiile naturale o permit, aceste ape sunt deversate direct în mare. Procentul de locuinţe din localităţile de pe coasta muntenegreană legate la reţeaua de canalizare este sub 60%.

Medicul Ljubomir Radojèiæ, colaborator ştiinţific la ''Institutul Igalo'', a anunţat recent că şi celebra staţiune de tratament Igalo ar putea rămâne curând fără nămolul curativ şi fără apele minerale, deoarece cursul fluviului Sutorina este acoperit de gunoaie, pământ şi pietre şi în absenţa unei reţele de canalizare toate fosele septice sunt deversate direct în fluviu. Radojèiæ a mai amintit că hotelul exclusivist 'Splendid' din Budva cumpără nămol curativ, care pe piaţa mondială costă 40 de euro kg, din Spania.

Riscurile ce derivă din poluarea Adriaticii sunt atât de mari încît se pune următoarea întrebare: oare sunt acceptabile pentru turism, pescuit şi crescătoriile de peşte, precum şi pentru sănătatea oamenilor? Construirea unui colector de ape reziduale sau organizarea colectării gunoaielor constituie surse de venituri, atrage atenţia în final publicaţia.