Mihail Gorbaciov, între adulația Occidentului și ura rușilor

Până în ultima sa zi de viață, Gorbaciov a trăit într-o realitate duală: iubit și adulat la Washington, Paris și Londra, dar înjurat de un număr mare de ruși, care nu l-au iertat niciodată pentru efectele reformelor sale și, mai ales, pentru distrugerea ambițiilor imperialiste ale Uniunii Sovietice. 

De altfel, ultimul lider al Uniunii Sovietice, unul dintre promotorii încheierii Războiului Rece, a murit într-un moment în care SUA și Rusia se află în tabere opuse în conflictul militar declanșat de invazia ordonată de președintele Vladimir Putin asupra Ucrainei, acțiune pornită, în parte, tocmai pentru a răzbuna colapsul sovietic, accelerat chiar de către Gorbaciov.

Gorbaciov a fost președintele URSS în perioada martie 1990 - decembrie 1991. De asemenea, el a deţinut funcţia de secretar general al Partidului Comunist din URSS în perioada martie 1985 - august 1991. Gorbaciov a fost un susţinător al reformelor pentru transparenţă instituţională („glasnost”), precum şi al restructurării sistemului economic şi politic din URSS („perestroika”). Reformele pe care le-a promovat, inclusiv în materie de politică externă, au condus la încheierea Războiului Rece, însă Uniunea Sovietică s-a destrămat în 1991.

Erou în Vest

Nu este greu de imaginat ce a însemnat Gorbaciov pentru publicul occidental, în anii 1980, după una dintre cele mai periculoase perioade înregistrate în istoria relațiilor dintre Est și Vest. După generații de conducători rigizi, ostili, duri și în vârstă, care s-au perindat la Kremlin, Gorbaciov a apărut ca un lider tânăr, modern, vizionar și reformator.

Încă de la început, el a inspirat brusc speranța că imaginea confruntării nucleare, care bântuia lumea în a doua jumătate a secolului XX, nu se va materializa în cele din urmă printr-o tragedie planetară. Mai mult, spre lauda lor, Ronald Reagan, președintele american de atunci, și Margaret Thatcher, șefa executivului britanic, doi dintre cei mai radicali lideri occidentali din perioada Războiului Rece, au realizat, la vremea respectivă, că Gorbaciov poate fi un interlocutor de încredere. „Putem face afaceri împreună!”, a sunat replica celebră a șefei cabinetului de la Londra, atunci când s-a referit la liderul sovietic. 

De asemenea, toată lumea își amintește ziua în care Reagan s-a dus la Berlin și, pe fundalul Porții Brandenburg - monument „desfigurat” de celebra barieră de beton ce separa Estul de Vest -, i-a cerut conducătorului rus: „Domnule Gorbaciov, dărâmă acest zid!”. A fost unul dintre cele mai emblematice momente din istoria modernă, în contextul în care, la vremea respectivă, puțini oameni credeau că acest lucru este posibil. De altfel, unii consilieri de la Casa Albă au considerat cuvintele excesiv de provocatoare și au încercat să-l convingă pe Reagan să nu le rostească. În cele din urmă, într-un act considerat de mare curaj, Gorbaciov avea să dărâme efectiv Zidul Berlinului, parte a Cortinei de Fier, în noiembrie 1989. 

Mai mult, Gorbaciov și-a extins statutul de erou în Occident, după o serie intensă de discuții privind reducerea controlului armelor nucleare și de întâlniri cu liderii vestici. Nu în ultimul rând, decizia sa de a nu interveni militar atunci când au izbucnit revolte populare împotriva regimurilor comuniste din țările Pactului de la Varșovia, în 1989, a fost cea care a dus la eliberarea Europei de Est, la căderea Cortinei de Fier, la sfârșitul Războiului Rece și la reunificarea Germaniei. Toate aceste decizii au lăsat moștenire circa 30 de ani de pace relativă în Europa.

Guvernarea lui Gorbaciov nu a fost lipsită însă total de critici din partea occidentalilor. El a trimis tancuri în Lituania pentru a zdrobi speranțele de independență din statele baltice, în 1991, cu câteva luni înainte de a pleca de la putere, atrăgând furia Vestului. De asemenea, i s-a interzis accesul în Ucraina timp de cinci ani, după ce a declarat că susține anexarea Crimeei de către Putin.

Paria în Rusia

În timp ce în Occident a fost adulat, Gorbaciov era considerat în Rusia un paria. Mulți dintre conaționaționalii săi nu au înțeles că obiectivul lui nu a fost neapărat desființarea Uniunii Sovietice comuniste. În foarte multe privințe, mâna lui Gorbaciov a fost forțată de deceniile de decădere economică a sistemului comunist, precum și de impactul bugetar devastator al unei curse a înarmării nucleare cu Occidentul.

Deși politica sa de „glasnost” sau de deschidere le-a oferit rușilor un nivel de libertate de neconceput până atunci, conducerea lui Gorbaciov va rămâne pentru mulți începutul unei scăderi dramatice a nivelului de trai. Alții, bântuiți de nostalgia URSS, îl consideră pe Gorbaciov „groparul” imperiului lor și îl acuză că, prin politicile sale, i-a încurajat pe naționaliștii care au promovat cu succes independența în republicile baltice Estonia, Letonia și Lituania, precum și în alte părți ale fostului bloc sovietic. Altfel spus, prăbușirea rapidă a Uniunii Sovietice, scindată de „perestroika”, a generat condiții economice extreme, dezordine și o lovitură dată mândriei naționale.

Într-un sondaj realizat în 2021, peste 70% dintre ruși declarau că țara lor a evoluat într-o direcție greșită în timpul guvernării lui Gorbaciov, în timp ce, anterior, acesta fusese catalogat drept cel mai nepopular lider rus din ultimul secol. Gorbaciov nu a fost niciodată orb la critici și, deși a apărat întotdeauna reformele democratice, a ajuns să realizeze că mulți dintre ruși căutau, de fapt, un alt tip de conducere. „Un țar trebuie să se comporte ca un țar. Iar eu nu știu cum să fac asta!”, mărturisea el cu mulți ani în urmă.

Trambulină pentru Putin

Toate aceste critici s-au adăugat la evenimente ulterioare care, în cele din urmă, au făcut ca un lider puternic precum Putin să devină din nou atractiv pentru mulți ruși. 

În momentul în care Gorbaciov a refuzat să trimită Armata Roșie în Europa de Est pentru a salva blocul comunist, Putin era staționat cu KGB-ul în Germania Răsăriteană și, foarte probabil, a simțit unda de șoc a pasului înapoi făcut de Moscova. Odată ajuns la putere, Putin a început să restabilească prestigiul național rusesc rănit, considerînd sfârșitul Uniunii Sovietice drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”.

În consecință, lumea se confruntă acum cu un lider rus, care, spre deosebire de Gorbaciov, este gata să refacă harta Europei prin forță, chiar dacă reconstituirea Pactului de la Varșovia a devenit imposibilă, milioane de est-europeni trăind în societăți democratice și libere, datorită deciziilor luate de ultimul președinte al URSS.

În altă ordine de idei, relația dintre Gorbaciov și Putin a fost întotdeauna complicată și plină de asperități. Într-un eseu publicat în revista „Time”, în 2016, Gorbaciov a atacat decizia lui Putin de a candida pentru o a treia președinție, numind politicile sale „un obstacol în calea progresului”. 

Pe de altă parte, imediat după moartea fostului lider de la Moscova, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, afirma că președintele regretă profund moartea lui Gorbaciov și va trimite o telegramă de condoleanțe familiei în cursul dimineții de astăzi. 

Deplâns de liberalii ruși

Gorbaciov va fi însă deplâns în rândul cercurilor liberale tot mai reprimate din Rusia, ai căror membri au fugit din țară, în număr mare, de la începutul războiului din Ucraina.

„Gorbaciov este un politician monumental. Nu a existat niciodată o asemenea libertate în Rusia ca la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90. Acesta este meritul său.”, a scris veteranul jurnalist rus Mihail Fishman, într-unul dintre numeroasele omagii care au început să curgă rapid după aflarea veștii morții sale.

„Am devenit cu toții orfani. Dar nu toată lumea a înțeles încă acest lucru!”, a spus și Alexei Venediktov, prieten cu Gorbaciov și fost director al postului de radio „Ekho Moskvy”, care a fost forțat să-și întrerupă emisia din cauza modului său de relatare din timpul războiului din Ucraina.

Gorbaciov însuși a contribuit la lansarea jurnalismului rusesc independent. În 1993, la trei ani după ce a câștigat Premiul Nobel pentru Pace, Gorbaciov a folosit o parte din banii primiți în 1990 pentru a investi într-un mic ziar independent numit „Novaya Gazeta”, ajutându-l să își cumpere primele computere.

Publicația avea să devină cel mai lăudat ziar independent din țară, investigând unele dintre cele mai întunecate probleme ale Rusiei. În urma invaziei din Ucraina, „Novaya Gazeta” a fost, de asemenea, forțată să își înceteze activitatea.

Unul dintre ultimii oameni care l-au vizitat pe Gorbaciov în spital, la 30 iunie, a fost economistul liberal Ruslan Grinberg. „Ne-a dat tuturor libertate - dar noi nu știm ce să facem cu ea!”, a spus Grinberg, după ce l-a vizitat pe vechiul său prieten.

„A fost un om de stat unic, care a schimbat cursul istoriei. A făcut mai mult decât oricine altcineva pentru încheierea pe cale paşnică a Războiului Rece. Lumea a pierdut un lider de rang mondial!”

Antonio Guterres, secretarul general al ONU

„Gorbaciov a fost un lider de încredere şi respectat. A deschis drumul pentru o Europă liberă. Nu vom uita această moştenire!” 

Ursula von der Leyen, preşedintele Comisiei Europene