Ronnie Biggs, un jaf de viaţă

De ziua lui, în 1963, când împlinise 34 de ani, britanicul Ronnie Biggs comite unul dintre cele mai mari jafuri de tren din istorie şi devine "banditul secolului". Dar imensa pradă nu-i aduce norocul unei vieţi liniştite şi îndestulate, aşa cum mizase el. Îl urmăreşte ca un adevărat blestem până la sfârşitul zilelor lui şi peste tot în lume, pe unde s-a ascuns.

Are 80 de ani, e bolnav-copt, comunică doar prin semne şi i s-a permis să-şi aştepte sfârşitul acasă, în patul lui, în mijlocul familiei, fiind eliberat în cele din urmă din închisoare din "considerente umanitare", săptămâna trecută. Povestea de roman a "banditului secolului", aşa cum a fost supranumit criminalul englez Ronnie Biggs, începe la data de 8 august 1963, când împlinea 34 de ani. În zorii acelei zile, Biggs şi încă 17 bandiţi pun la cale ceea ce avea să devină "jaful secolului". Ei pândesc şi atacă trenul poştal care mergea de la Glasgow la Londra. Reuşesc să fure 2,6 milioane de lire sterline, adică aproximativ 46 milioane de lire sterline astăzi, în lingouri de aur. Paradoxal, deşi nu el a fost "creierul" jafului, ci Bruce Reynolds, Biggs şi-a adjudecat cea mai mare parte din captură. În timpul jafului, Biggs îl răneşte grav la cap pe mecanicul trenului, inginerul Jack Mills, care nu şi-a mai revenit la normal niciodată. Bandiţii au fost prinşi la o lună după jaf, iar Biggs a primit maximum de pedeapsă cu închisoarea, fiind trimis în Penitenciarul Wandsworth din Londra. Încă 12 criminali din bandă au fost prinşi şi pedepsiţi cu închisoarea, iar ceilalţi cinci au reuşit să scape şi nu s-a mai ştiut nimic de ei.

FUGA PESTE MĂRI ŞI ŢĂRI
În 1965, Biggs reuşeşte să evadeze din celula închisorii londoneze cu ajutorul unei scări de funie. Se face nevăzut şi reuşeşte să ajungă în Franţa. Acolo îşi face operaţie estetică şi află că agenţii Scotland Yardului îl caută peste tot şi riscă să fie prins. Nu stă mult pe gânduri şi o taie în Australia. Acolo se reuneşte cu soţia lui, Charmian Brent, şi cu cei doi copii ai lor. Locuiesc câteva luni în Sydney, apoi se mută în Adelaide. Era în 1966. Anul următor, imediat după ce i se născuse şi al treilea copil, Biggs primeşte o scrisoare anonimă din Anglia, prin care e avertizat că autorităţile engleze aflaseră că e în Australia.

În mai 1967, Biggs şi familia lui se mută în Melbourne, unde banditul se "reprofilează", adică încearcă să câştige bani prin muncă, lucrând în diferite locuri. Familia închiriază o casă în suburbia Blackburn North, iar Biggs ajunge, în final, să lucreze în studiourile de televiziune Channel 9.

Dar nici munca cinstită, nici înfăţişarea schimbată nu par să îl scape de urmărire. În octombrie 1969, alt avertisment. Într-un ziar local, un corespondent al Agenţiei Reuters dezvăluie că Biggs s-ar ascunde în Melbourne, sub alt nume şi altă înfăţişare. Articolul este citat şi la ştirile de la ora 6:00, de pe Channel 9. Biggs îşi ia imediat familia, pleacă din casă şi se mută la prieteni, într-o altă suburbie din Melbourne. Stau ascunşi acolo timp de cinci luni, după care Biggs reuşeşte să obţină un paşaport falsificat de unul dintre prietenii săi şi se îmbarcă pe un vapor spre Panama. Familia lui rămâne încă în Australia, ascunsă la prieteni. După două săptămâni, Biggs pleacă în Brazilia. Se stabileşte la Rio de Janeiro. În 1971, află că i-a murit fiul cel mare, de 10 ani, Nicky, într-un accident de maşină.

SCOTLAND YARD, JUCAT PE DEGETE
Biggs duce o viaţă deşănţată şi se combină cu o prostituată şi dansatoare de club, Raimunda de Castro, care îi face, în cele din urmă, un copil. Dar asta se dovedeşte a fi un motiv în plus ca să scape de urmăritorii lui, când deja fusese descoperit. Reporterul Colin MacKenzie, de la Daily Express, dezvăluie, în 1974, că Biggs se află în Rio de Janeiro. Chiar dacă statul brazilian nu avea atunci încheiat cu Marea Britanie un acord de extrădare a fugarilor condamnaţi, legea braziliană din vremea respectivă prevedea şi că tatăl unui copil  minor, cum era cazul banditului englez, nu putea fi extrădat în ţara sa de origine, oricare ar fi fost aceasta, indiferent câte demersuri oficiale sau diplomatice s-ar fi făcut pentru asta.

Pus la adăpost legal de urmărire şi profitând de ghinionul autorităţilor engleze, Biggs începe să ducă o viaţă de lux, la vedere. Ba chiar vrea să dobândească celebritate şi pe pământ brazilian. Era timpul să lase munca şi să profite nestingherit, aşa cum a visat, de averea lui "criminală". Diferite suveniruri cu efigia lui apar la vânzare în magazinele braziliene din locurile turistice. La un  moment dat, vizitatorii străini excentrici se dădeau în vânt să se fotografieze împreună cu el, ori de câte ori celebrul bandit le dădea ocazia.

BANDIT CU SIMŢ ARTISTIC
În cele trei decenii petrecute în libertate, în Brazilia, se emancipează, cochetând cu muzica. Reuşeşte să înregistreze două melodii pentru filmul lui Julien Temple, despre "Sex Pistols", intitulat "The Great Rock'n' Roll Swindle". Înregistrările iniţiale pentru "No One is Innocent" şi "Belsen Was a Gas" au fost făcute cu chitaristul Steve Jones şi toboşarul Paul Cook, într-un studio din Brazilia, imediat după ultimul spectacol al formaţiei "Sex Pistols" şi prelucrate apoi în studiorile din Marea Britanie. "No One is Innocent" a devenit single în regatul insular, ajungând pe locul şase într-un clasament de gen. Se crede că Biggs a reuşit să-şi viziteze ţara natală de mai multe ori, incognito, în timpul prigoanei şi, o dată, chiar în timpul filmării unui documentar despre "Marele Jaf".

Cariera artistică a lui Biggs continuă în Brazilia. Colaborează cu Bruce Henry, un chitarist american, Jaime Shields şi Aureo de Souza, înregistrând Mailbag Blues, un muzical narativ despre viaţa lui, pe care ar fi vrut să îl folosească într-un viitor film. Albumul este editat din nou în 2004, de whatmusic.com.

RĂPIREA ÎN BARBADOS
Dar pe spinarea lui Biggs vor să facă şi alţii bani. În 1981, Biggs e răpit din Brazilia şi dus în Barbados. Răpitorii speră să obţină o recompensă din partea autorităţilor britanice pentru prinderea banditului, dar au ghinion. Nici Barbados nu avea încheiat vreun acord de extrădare cu Marea Britanie, aşa că îl expediază pe Biggs viu şi nevătămat, înapoi, în Brazilia. Despre această răpire s-a făcut şi un documentar, care a fost transmis de Channel 4 în februarie 2006.

Fiul din Brazilia, făcut cu De Castro, Michael Biggs, contribuie şi el, temporar, la succesul artistic, dar şi la buzunarul tatălui său, aducându-i o nouă sursă de venit. Michael intră în programul şi trupa pentru copii "Turma do Balao Magico", care se destramă însă curând.

În 1991, Biggs cântă "Carnaval la Rio", înregistrat de formaţia germană punkistă "Die Totten Hosen". În 1993, Biggs contribuie cu trei melodii la albumul "Bajo otra bandera", al altei formaţii punk, "Pilsen".

O BERE, CA ENGLEZU'
Dorul de ţară începe să-l macine şi, în 1991, Biggs, slăbit şi ruinat, cere să revină în Anglia, consimţind să-şi execute restul de pedeapsă. "Sunt un om bolnav şi ultima mea dorinţă e să beau o halbă de bere, cum fac englezii", s-a confesat el, atunci, tabloidului The Sun. În închisoare, în 2002, Biggs s-a căsătorit cu brazilianca.