Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 20 februarie 1880, reprezentanţii diplomatici ai celor trei state au transmis autorităţilor române note de recunoaştere a noului stat român independent, determinând astfel şi alte state europene să stabilească, la rândul lor, relaţii diplomatice cu ţara noastră.
Cei 135 de ani care au trecut au fost martorii unei dezvoltări şi aprofundări continue a legăturilor la nivelul instituţiilor, dar şi al persoanelor, relaţiile franco-română, germano-română şi anglo-română fiind bazate înainte de toate pe apropierea între moduri de înţelegere a lumii şi a valorilor.
Relaţiile strategice şi privilegiate ale României cu cele trei state, la ora actuală partenere şi aliate în UE şi NATO, au cunoscut de-a lungul timpului o dezvoltare constantă, iar în prezent există o cooperare excelentă atât în domeniul politic, cât şi în cel economic, social şi cultural.
Cadrul special de evoluţie şi diversificare la nivel bilateral a permis aprofundarea cooperării cu acestea în sectoare cheie, cu preponderenţă cel economic, aceste ţări numărându-se printre principalii parteneri comerciali ai României.
Legăturile culturale dintre România şi Republica Franceză, Republica Federală Germania şi Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord au culminat în epoca modernă şi continuă în prezent, în beneficiul reciproc. Personalităţi precum Constantin Brâncuşi, George Enescu, Eugen Ionescu s-au afirmat în Franţa şi au devenit repere ale culturii universale. Germania a însemnat prima recunoaştere ştiinţifică a unui român, a valorii de sinteză între tradiţie şi modernitate a operei lui Dimitrie Cantemir, ales la 1714 membru al Academiei din Berlin. Dincolo de influenţele culturale propriu-zise, relaţiile între instituţiile de cultură au predominat începând cu secolul al XX-lea, Bucureştiul fiind printre primele oraşe în care s-a înfiinţat Consiliul Britanic, la doar patru ani de la crearea sa în Marea Britanie.
Raporturile privilegiate ale României cu cele trei ţări îşi găsesc expresia în activitatea lui Nicolae Titulescu, ilustru diplomat, profund cunoscător al istoriei continentului şi precursor al construcţiei europene, în care România, alături de Republica Franceză, Republica Federală Germania şi Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, promovează valori şi principii comune pentru o „dinamică a păcii”.
Astăzi, relaţia specială de prietenie cu cele trei state, construită în cei 135 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice, se manifestă printr-un dialog politic de substanţă şi o cooperare economică solidă, precum şi printr-un parteneriat puternic în cadrul Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice, bazat pe valori şi principii comune şi orientat spre viitor.
Relaţii diplomatice la nivel de legaţii conduse de trimişi extraordinari şi miniştri plenipotenţiari au fost stabilite între România şi cele trei mari puteri începând cu data de 8/20 februarie 1880, când Franţa, Germania şi Marea Britanie au recunoscut statul român independent.
La 19 februarie/3 martie 1880, William Arthur White a fost primul dintre reprezentanţii guvernelor celor trei puteri europene care şi-a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la Bucureşti. În baza reciprocităţii, guvernul român l-a numit pe Nicolae Callimachi-Catargi, fost ministru al Afacerilor Străine şi agent diplomatic al României la Paris, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Londra. La 19 iulie, ministrul plenipotenţiar al României îşi prezenta scrisorile de acreditare în faţa reginei Victoria.
La 27 februarie/11 martie, primul trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Reichului german la Bucureşti, contele von Wesdehlen, îi prezenta scrisorile de acreditare domnitorului Carol I. La 17 aprilie 1880, agenţia diplomatică a României la Berlin era transformată în legaţie. În baza reciprocităţii, ultimul consul al României la Berlin (aprilie 1878 - aprilie 1880), Gheorghe Vârnav-Liteanu, îi prezenta împăratului Wilhelm I, la 7/19 mai 1880, scrisorile de acreditare în calitatea sa oficială de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar.
La 28 februarie/12 martie, Albert Ducros, primul trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Franţei la Bucureşti, şi-a prezentat scrisorile de acreditare principelui Carol I. În baza reciprocităţii, era acreditat la Paris, în aceeaşi calitate, la 24 iulie/5 august 1880, fostul ministru român al Afacerilor Străine din perioada războiului pentru independenţă, Mihail Kogălniceanu.
Citește pe Antena3.ro
