Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deşi, potrivit ultimelor reglementări privind magistraţii, şeful statului are ultimul cuvănt in revocarea lui Doru Ţuluş, o analiză pe legislaţie cuprinsă in Tratatul judecătorului Ioan Popa privind profesia de magistrat in Romănia arată că sancţionarea procurorului-şef al Secţiei a II-a DNA revine CSM.
Deşi, potrivit ultimelor reglementări privind magistraţii, şeful statului are ultimul cuvănt in revocarea lui Doru Ţuluş, o analiză pe legislaţie cuprinsă in Tratatul judecătorului Ioan Popa privind profesia de magistrat in Romănia arată că sancţionarea procurorului-şef al Secţiei a II-a DNA revine CSM.
La 8 octombrie, cu unanimitate de voturi, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi-a insuşit raporul Inspecţiei judiciare privind controlul de fond asupra activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), in care se constată o serie de deficienţe ,in special la Secţia a II-a, condusă de procurorul-şef Doru Ţuluş. Zece zile mai tărziu, membrii Secţiei pentru procurori a CSM au dat aviz negativ, inregistrăndu-se şase voturi "impotriva" revocării lui Ţuluş şi doar unul "pentru", cel al ministrului Justiţiei Tudor Chiuariu. Inainte de decizia Secţiei de procurori a CSM, ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu, a susţinut că Secţia a II-a a DNA a demarat anchete după bunul plac al lui Doru Ţuluş. Peste şase luni, Inspecţia judiciară a CSM va descinde din nou intr-un control la Secţia II-a DNA. Ca atare, Ţuluş are şase luni in care ar trebui să repare imaginea secţiei şi să raporteze cauze credibile, hotărări definitive in dosare de corupţie. Pănă atunci insă, potrivit modificărilor legilor privind magistraţii, ministrul Justiţiei are dreptul de a cere CSM revocarea sau numirea procurorilor-şefi ai DNA, DIICOT, adjuncţilor acestora, a procurorului general al Romăniei şi ai adjuncţilor acestuia, avizul Consiliului fiind consultativ. Preşedintele ţării este cel care decide asupra cererii ministrului Justiţiei. Există insă şi puncte de vedere contrare.
CINE DECIDE? Doctorul in drept, judecătorul Ioan Popa afirmă in "Tratatul privind profesia de magistrat in Romănia", editat in aprilie 2007, dar nelansat pe piaţă, că revocarea ca sancţiune trebuie aplicată de CSM, textul constituţional fiind neechivoc. Potrivit sursei citate, revocarea din funcţie a judecătorilor de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi avizarea de CSM a propunerii de revocare din funcţia de conducere a procurorilor (art. 54, alin. 1) au fost incluse prin Legea 317/2004 printre atribuţiile Secţiilor CSM. "Textul este neconstituţional şi in contradicţie cu texte ale Legilor 303/2004, 304/2004 şi 317/2004. Conform art.125 alin. (2) din Consituţia Romăniei, revizuită, «propunerile de numire, precum şi promovarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa CSM, in condiţiile legii sale organice». Fără teama de a greşi, includem măsura revocării din funcţia de conducere a unui magistrat judecător sau procuror in categoria sancţiunilor, nu neapărat in inţelesul noţiunii de sancţiune disciplinară prevăzută in articolul 100, Legea 303/2004, dar totuşi o sancţiune", afirmă Ioan Popa.
ARGUMENTE. Mai departe, el arată că un prim element de neconstituţionalitate este generat de faptul că "preşedintele Romăniei nu are abilitatea constituţională de a revoca din funcţie magistraţi judecători şi procurori, ci doar de a-i «numi». Atribuţia ii revine preşedintelui Romăniei in baza art. 94 lit. c din Constituţia Romăniei «numeşte (...) in funcţii publice, in condiţiile prevăzute de lege», text care creează posibilitatea pentru preşedintele Romăniei de a «numi» magistraţi, inclusiv in funcţii de conducere. Nici un text constituţional nu conferă insă preşedintelui Romăniei dreptul de a revoca din «funcţia publică». Acolo unde Constituţia a inţeles să atribuie preşedintelui Romăniei şi prerogativele «revocării din funcţie», a formulat-o expres. Astfel, conform art. 85 alin. (2) din Constituţia Romăniei revizuită, «... preşedintele revocă (...) şi numeşte la propunerea primului-ministru pe unii membrii ai guvernului. Pe cale de consecinţă, preşedintele Romăniei nu are dreptul constituţional să revoce din funcţia de conducere magistraţi de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie (IICJ) şi Parchetul de pe lăngă IICJ - art. 53 alin. (6) şi art 54 alin. (4). Potrivit lui Ioan Popa, un alt element de neconstituţionalitate este generat de incălcarea dispoziţiilor articolului 125 alin. 2 din Constituţie, conform căruia CSM nu poate formula decăt propuneri de numire, nu şi de revocare din funcţie a magistraţilor către preşedintele Romăniei. In această situaţie, afirmă Popa, propunerea CSM privind revocarea din funcţia de conducere a magistraţilor IICJ nu poate fi transmisă preşedintelui Romăniei pentru că depăşeşte limitele constituţionale, şi cu atăt mai mult nu poate fi primită din punct de vedere constituţional propunerea ministrului Justiţiei, care nu are nici o prerogativă constituţională faţă de cariera magistraţilor.
La 8 octombrie, cu unanimitate de voturi, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi-a insuşit raporul Inspecţiei judiciare privind controlul de fond asupra activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), in care se constată o serie de deficienţe ,in special la Secţia a II-a, condusă de procurorul-şef Doru Ţuluş. Zece zile mai tărziu, membrii Secţiei pentru procurori a CSM au dat aviz negativ, inregistrăndu-se şase voturi "impotriva" revocării lui Ţuluş şi doar unul "pentru", cel al ministrului Justiţiei Tudor Chiuariu. Inainte de decizia Secţiei de procurori a CSM, ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu, a susţinut că Secţia a II-a a DNA a demarat anchete după bunul plac al lui Doru Ţuluş. Peste şase luni, Inspecţia judiciară a CSM va descinde din nou intr-un control la Secţia II-a DNA. Ca atare, Ţuluş are şase luni in care ar trebui să repare imaginea secţiei şi să raporteze cauze credibile, hotărări definitive in dosare de corupţie. Pănă atunci insă, potrivit modificărilor legilor privind magistraţii, ministrul Justiţiei are dreptul de a cere CSM revocarea sau numirea procurorilor-şefi ai DNA, DIICOT, adjuncţilor acestora, a procurorului general al Romăniei şi ai adjuncţilor acestuia, avizul Consiliului fiind consultativ. Preşedintele ţării este cel care decide asupra cererii ministrului Justiţiei. Există insă şi puncte de vedere contrare.
CINE DECIDE? Doctorul in drept, judecătorul Ioan Popa afirmă in "Tratatul privind profesia de magistrat in Romănia", editat in aprilie 2007, dar nelansat pe piaţă, că revocarea ca sancţiune trebuie aplicată de CSM, textul constituţional fiind neechivoc. Potrivit sursei citate, revocarea din funcţie a judecătorilor de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi avizarea de CSM a propunerii de revocare din funcţia de conducere a procurorilor (art. 54, alin. 1) au fost incluse prin Legea 317/2004 printre atribuţiile Secţiilor CSM. "Textul este neconstituţional şi in contradicţie cu texte ale Legilor 303/2004, 304/2004 şi 317/2004. Conform art.125 alin. (2) din Consituţia Romăniei, revizuită, «propunerile de numire, precum şi promovarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa CSM, in condiţiile legii sale organice». Fără teama de a greşi, includem măsura revocării din funcţia de conducere a unui magistrat judecător sau procuror in categoria sancţiunilor, nu neapărat in inţelesul noţiunii de sancţiune disciplinară prevăzută in articolul 100, Legea 303/2004, dar totuşi o sancţiune", afirmă Ioan Popa.
ARGUMENTE. Mai departe, el arată că un prim element de neconstituţionalitate este generat de faptul că "preşedintele Romăniei nu are abilitatea constituţională de a revoca din funcţie magistraţi judecători şi procurori, ci doar de a-i «numi». Atribuţia ii revine preşedintelui Romăniei in baza art. 94 lit. c din Constituţia Romăniei «numeşte (...) in funcţii publice, in condiţiile prevăzute de lege», text care creează posibilitatea pentru preşedintele Romăniei de a «numi» magistraţi, inclusiv in funcţii de conducere. Nici un text constituţional nu conferă insă preşedintelui Romăniei dreptul de a revoca din «funcţia publică». Acolo unde Constituţia a inţeles să atribuie preşedintelui Romăniei şi prerogativele «revocării din funcţie», a formulat-o expres. Astfel, conform art. 85 alin. (2) din Constituţia Romăniei revizuită, «... preşedintele revocă (...) şi numeşte la propunerea primului-ministru pe unii membrii ai guvernului. Pe cale de consecinţă, preşedintele Romăniei nu are dreptul constituţional să revoce din funcţia de conducere magistraţi de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie (IICJ) şi Parchetul de pe lăngă IICJ - art. 53 alin. (6) şi art 54 alin. (4). Potrivit lui Ioan Popa, un alt element de neconstituţionalitate este generat de incălcarea dispoziţiilor articolului 125 alin. 2 din Constituţie, conform căruia CSM nu poate formula decăt propuneri de numire, nu şi de revocare din funcţie a magistraţilor către preşedintele Romăniei. In această situaţie, afirmă Popa, propunerea CSM privind revocarea din funcţia de conducere a magistraţilor IICJ nu poate fi transmisă preşedintelui Romăniei pentru că depăşeşte limitele constituţionale, şi cu atăt mai mult nu poate fi primită din punct de vedere constituţional propunerea ministrului Justiţiei, care nu are nici o prerogativă constituţională faţă de cariera magistraţilor.
"DNA acţionează la comandă politică"
Aproape jumătate (49%) din repondenţii unui sondaj realizat de Biroul de Cercetări Sociale consideră că şefii DNA acţionează la comandă politică, in timp ce 27% cred că aceştia acţionează independent. 50% au fost de părere că Direcţia Naţională Anticorupţie trebuie profund reformată, 25% cred că ar trebui să funcţioneze la fel pe mai departe, iar 9% cred că ar trebui desfiinţată. Intrebaţi cine ar trebui să-i numească pe membrii comisiei care dă avizul pentru inceperea urmăririi penale a miniştrilor, 47,2% dintre respondenţi au indicat Consiliul Superior al Magistraturii, 25,6% l-au indicat pe şeful statului, iar 26,8% au spus că Guvernul ar trebui să facă numirile. Sondajul a fost realizat de BCS in perioada 10-17 octombrie pe un eşantion de 1.070 de persoane.
Monica Iordache Apostol
Monica Iordache Apostol
Limitele preşedintelui
Ioan Popa prezintă in tratatul său şi limitele preşedintelui Romăniei in refuzul de a da curs unei propuneri pornind de la dreptul constituţional al şefului statului de a emite decrete - art. 100 alin. (1). "Deşi Constituţia nu prevede expres şi nici nu avea cum, este evident că decretul trebuie să respecte atăt condiţiile de legalitate impuse de Constituţie pentru emiterea sa (să fie emis de preşedinte şi să fie publicat in Monitorul Oficial), dar şi condiţiile de legalitate şi constituţionalitate ale conţinutului său şi care de cele mai multe ori este propus sau inaintat de alte instituţii, printre care şi CSM. In acest context, "refuzul preşedintelui Romăniei de «a imbrăca» in haina unui decret prezidenţial un act nelegal al unei instituţii este perfect justificat. Acest refuz trebuie limitat şi circumscris, cum am mai arătat, doar la condiţiile de legalitate ale propunerii transmise (...). In acelaşi sens invocăm şi dispoziţiile Deciziei nr. 3567/2007 a Curţii Constituţionale, care - intr-o situaţie pe care o apreciem ca fiind identică, referitoare la limitele dreptului preşedintelui Romăniei de a refuza numirea intr-o funcţie publică a arătat: «preşedintele nu are drept de veto, dar poate cere primului-ministru să renunţe la propunerea făcută, atunci cănd constată că persoana propusă nu indeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei...»". Spre deosebire de art.. 33 alin. 11 din Legea 303/2004 care limitează posibilitatea de refuz a preşedintelui la o singură dată, Ioan Popa afirmă că art. 43 alin. (2) din aceeaşi lege privind refuzul funcţiilor de conducere la instanţa supremă nu este limitat la număr, ceea ce semnifică posibilitatea pentru preşedintele Romăniei in actualele circumstanţe legale să refuze "motivat" de căte ori consideră necesar.
Citește pe Antena3.ro
