Principalele prevederi din noul Cod al Muncii

În proiectul noului Cod al muncii, Guvernul a reţinut o propunere a sindicatelor, privind perioada de reabilitare a angajaţilor sancţionaţi pentru abateri, au declarat, luni, pentru AGERPRES, surse guvernamentale.

Potrivit prevederii incluse de Executiv în proiect, angajaţii care au săvârşit o abatere disciplinară şi, apoi, în decurs de 12 luni, nu mai au nicio altă sancţiune disciplinară vor fi reabilitaţi din oficiu.

Proiectul, trimis luni la Parlament, ar putea fi modificat şi prin eventuala admitere de către Guvern a unor amendamente pe care senatorii şi deputaţii le vor depune.

Eliminarea prevederilor referitoare la Contractul Colectiv de Muncă, perioadă de probă de 90 de zile, contract individual de muncă pe o perioadă de 36 de luni şi amenzi de până la 100.000 de lei sau pedepse cu închisoarea pentru munca la negru sunt principalele modificări prevăzute în proiectul Codului muncii.

Proiectul abrogă articolele de la 238 la 247 din actuala formă de Cod, acestea conţinând prevederi referitoare la contractul colectiv de muncă.

Aceste articole prevedeau că în contractele colective de muncă nu pot exista clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă şi că, la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal.

De asemenea, articolele abrogate făceau referire la faptul că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicală. Făceau referire şi la faptul că aceste contracte colective de muncă se pot încheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de activitate şi la nivel naţional, dar şi la nivelul unor grupuri de angajatori.

Pe lângă menţionarea celor care beneficiau de efectele contractului colectiv de muncă, articolele abrogate subliniau că un contract colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate, că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi, neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta, iar clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru.

Articolele mai făceau referire şi la condiţiile încetării contractului colectiv de muncă sau ale suspendării acestuia.

Potrivit preşedintelui Traian Băsescu, 'noul proiect al Codului muncii spune foarte simplu: nu amestecăm probleme de contract colectiv de muncă la nivel naţional, probleme de patronate, acestea sunt reglementate în legi specifice, legi speciale. (...) Codul muncii stabileşte principii şi relaţia angajat - angajator şi atât'.

De asemenea, noul proiect de Cod al muncii prevede că negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă se reglementează prin lege specială, în timp ce varianta aflată în vigoare stipulează că părţile, reprezentarea acestora şi procedura de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă sunt stabilite potrivit legii.

 O altă modificare din noul proiect este cea referitoare la perioada de probă, stabilindu-se că perioada de probă pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă, este de cel mult 90 de zile calendaristice. O variantă anterioară prevedea că perioada de probă nu poate depăşi 45 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.

 În ceea ce priveşte perioada de probă pentru persoanele cu handicap, aceasta a fost menţinută la maximum 30 de zile calendaristice.

Conform proiectului, pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.

De asemenea, pe durata perioadei de probă, salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.

'Pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, primele şase luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu. Fac excepţie acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul va elibera obligatoriu o adeverinţă ce va fi vizată de Inspectoratul Teritorial de Muncă în a cărui rază teritorială de competenţă acesta îşi are sediul. Perioada în care se pot face angajări succesive de probă pentru acelaşi post este de maximum 12 luni', se mai precizează în proiectul de act normativ.

Acesta mai prevede că, prin contractul de muncă temporară, se poate stabili o perioadă de probă pentru realizarea misiunii, a cărei durată nu poate fi mai mare de: două zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mică sau egală cu o lună; cinci zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni; 15 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni; 20 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mare de 6 luni şi 30 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului de muncă temporară mai mare de 6 luni.

Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni, conform ultimei variante a proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Această variantă a proiectului de lege introduce şi noţiunea de muncă prin agent de muncă temporară, care se referă la munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.

'Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă. Agentul de muncă temporară este persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia. Condiţiile de funcţionare a agentului de muncă temporară, precum şi procedura de autorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 'Utilizatorul' este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi conducerea căruia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară', menţionează proiectul de act normativ.

El prevede că un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar, iar misiunea de muncă temporară se stabileşte pentru un termen care nu poate fi mai mare de 24 de luni.

    Durata misiunii de muncă temporară poate fi prelungită pe perioade succesive, care, adăugate la durata iniţială a misiunii, nu poate conduce la depăşirea unei perioade de 36 de luni.

    Condiţiile în care durata unei misiuni de muncă temporară poate fi prelungită sunt prevăzute în contractul de muncă temporară sau pot face obiectul unui act adiţional la acest contract.

    Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă durata misiunii; caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru; condiţiile concrete de muncă, echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze; orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar; valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul şi condiţiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziţie de un agent de muncă temporară.

    Contractul de muncă temporară este un contract individual de muncă ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar, pe durata unei misiuni.

    Agentul de muncă temporară poate încheia cu salariatul temporar un contract de muncă pe durată nedeterminată situaţie în care în perioada dintre două misiuni salariatul temporar se află la dispoziţia agentului de muncă temporară. Pentru fiecare nouă misiune, între părţi se încheie un contract de muncă temporară, care încetează la terminarea misiunii pentru care a fost încheiat sau dacă utilizatorul renunţă la serviciile sale înainte de încheierea misiunii, în condiţiile contractului de punere la dispoziţie.

    Salariul primit de angajatul temporar pentru fiecare misiune se stabileşte prin negociere directă cu agentul de muncă temporară şi nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

    'Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale, prevederile regulamentelor interne, precum şi cele ale contractelor colective de muncă aplicabile salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator se aplică în egală măsură şi salariaţilor temporari pe durata misiunii la acesta', se precizează în proiectul de lege.

    Documentul mai prevede că agenţii de muncă temporară nu percep nicio taxă salariaţilor temporari în schimbul demersurilor în vederea recrutării acestora de către utilizator sau pentru încheierea unui contract de muncă temporară.

    Referitor la sancţiunile pentru munca la negru, proiectul de act normativ prevede că primirea la muncă a până la trei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă va fi sancţionată cu amendă de la 30.000 lei la 40.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei.

    De asemenea, prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă se va sancţiona cu amendă de la 500 la 1.000 de lei.

    'Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă penală fapta persoanei care în mod repetat stabileşte pentru salariaţii încadraţi în baza contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut de lege', menţionează proiectul de act normativ.

    Acesta prevede o sancţiune asemănătoare şi în cazul în refuzul repetat al unei persoane de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spaţiile unităţii sau de a pune la dispoziţia acestora documentele solicitate, conform legii.

    Conform proiectului de act normativ, constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendă penală primirea la muncă a mai mult de trei persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă.

    Răspunderea penală revine, după caz, directorului, directorului executiv,  administratorului, reprezentantului legal al angajatorului, respectiv altei persoane împuternicite de către angajator, angajatorului - persoană fizică ori reprezentantului legal sau altei persoane împuternicite de către angajatorul - persoană fizică.