Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La mijlocul săptămânii trecute, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis sesizările formulate de Avocatul Poporului, Renate Weber, dar și de 51 de parlamentari de la toate grupurile parlamentare, cu excepția USR, referitoare la neconstituționalitatea Legii de aprobare a Ordonanței de Urgență nr. 6 din 2016, privind punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal.
Întreaga lege de aprobare a acestei OUG a fost declarată neconstituțională, însă și patru reglementări specifice din ordonanța însăși. Cel mai spectaculos detaliu pe care Curtea Constituțională l-a anulat, prin decizia luată, se referă la articolul 4, punctul 1, fraza a treia a acestui act normativ inițiat, la începutul anului 2016, de către fostul ministru tehnocrat al Justiției, Raluca Prună. În acest articol se preciza: „condițiile concrete de acces la sistemele tehnice ale organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare, încheiate de Serviciul Român de Informații cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne și cu alte instituții care își desfășoară activitatea conform Codului de procedură penală, ca organe de cercetare penală specială”.
Practic, prin acest articol, ministrul tehnocrat al Justiției legifera, pentru prima dată, această practică a protocoalelor secrete între un serviciu de informații și sistemul judiciar.
283 de voturi „pentru”
Interesant este că Ordonanța 6/2016 a fost adoptată de Guvernul Cioloș în data de 11 martie 2016, ajungând în Parlament, pentru a fi aprobată printr-o lege specifică, în 21 martie 2016. Proiectul legii de aprobare a acestei ordonanțe, PLX 250/2016, a fost inițiat tot de Guvernul Tehnocrat. La 9 mai 2016, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege, ca urmare a depășirii termenului de adoptare, prevăzut de articolul 115, alineat 5, din Constituție.
După ce a trecut tacit de Senat, legea a intrat în dezbaterea Camerei Deputaților, în calitate de for decizional, în data de 16 mai 2016. Unde a „înghețat” mai bine de patru ani. Mai exact, până la data de 16 noiembrie 2021, când a fost supusă votului Plenului Camerei Deputaților, fiind adoptată cu 283 de voturi „pentru”, 10 voturi „împotrivă”, 8 „abțineri”, iar doi parlamentari au refuzat să-și exprime votul.
Citește pe Antena3.ro
Legea a fost trimisă președintelui României spre promulgare, însă procesul a fost blocat de sesizările de neconstituționalitate formulate de Avocatul Poporului și de 51 de parlamentari de la AUR, PSD, PNL, unul de la minoritățile naționale și câțiva de la grupul neafiliaților.
Șeful SRI a denunțat protocoalele în februarie 2017
Momentul în care această prevedere a fost inserată de Raluca Prună în OUG 6/2016 avea loc în plin scandal mediatic legat de protocoalele secrete încheiate de SRI cu Parchetul General, CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție sau alte instituții ale statului. CCR chiar declarase neconstituțională relația dintre SRI și Parchete, în sensul acțiunilor comune desfășurate.
La începutul anului 2017, directorul SRI, Eduard Hellvig, a denunțat oficial toate aceste protocoale controversate, opinând că existența lor reprezenta o practică a trecutului.
Chiar în 2016, Ministerul Public, condus, la acea dată, de Augustin Lazăr, încheiase cu SRI două protocoale noi. Potrivit lui Eduard Hellvig, cele două protocoale semnate în 2016 „reglementau accesul organelor de cercetare penală la infrastructura SRI, dar și modalitatea prin care SRI coopera cu Ministerul Public exclusiv pe infracțiunile privind securitatea națională și infracțiunile de terorism”.
„Am semnat acele protocoale, pentru că OUG 6/2016 ne-a impus să semnăm protocoale cu instituțiile statului, pentru exercitarea atribuțiilor noastre. (…) Auditul intern ne-a arătat că putem exercita acele activități în baza legii și fără aceste protocoale, asigurând securitatea națională a României”, explica, Eduard Hellvig, într-un comunicat postat pe portalul SRI.
Alte patru articole ale ordonanței, dar și legea de aprobare sunt nelegale
Prim decizia CCR din 16 februarie 2022, nu doar această prevedere din OUG 6/2016 a fost declarată neconstituțională. Întreaga lege de aprobare a ordonanței a fost desființată. Însă din actul normativ al Guvernului Cioloș au mai fost declarate ca încălcând Constituția și alte articole.
Spre exemplu, în această situație se regăsește articolul 1, punctul 1, fraza a doua din OUG, conform căruia Legea 135/2010 privind Codul de procedură penală se modifică, în sensul că la articolul 57 alineat 2 se precizează că „organele de cercetare penală specială pot efectua, în cazul infracțiunilor de corupție (…) acte de urmărire penală”.
De asemenea, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional articolul 2, punctul 1, din OUG, potrivit căruia Legea 304.2004, privind organizarea judiciară se completează cu un articol 30 indice 1, care prevedea că „secvențial sau ori de câte ori este nevoie, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau unul dintre judecătorii anume desemnați de către acesta verifică modul de punere în aplicare, în cadrul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor prevăzut în legea de organizare și funcționare a Serviciului Român de Informații a supravegherilor tehnice realizate de organele de cercetare penală. Această verificare se face în condițiile prevăzute în Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție”.
Nu în ultimul rând, au fost desființate prevederile articolului 4, punctul 2, fraza a doua din OUG 6/2016, conform cărora „organele Serviciului Român de Informații, prin excepție (de la lege – n.red.) pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale”.
Conform sesizării Avocatului Poporului, admisă de Curtea Constituțională, Ordonanța 6/2016 este susceptibilă că a încălcat interdicția adoptării unor astfel de acte normative guvernamentale care afectează drepturile cetățenești. „OUG 6/2016 antrenează consecințe negative în planul garantării dreptului la viață intimă, familială și privată, consacrat de articolul 26 din Constituție”, subliniază Renate Weber.
Cinci deputați au votat, ca să aibă ce contesta la Curtea Constituțională
Dacă nu ar fi de plâns, situația prin care Parlamentul a adoptat legea de aprobare a acestei Ordonanțe de Urgență, la mai bine de cinci ani de la depunerea ei în Legislativ, ar fi chiar de râs. Asta, deoarece chiar cei care și-au exprimat votul au avut reacții contradictorii cu ei înșiși. Mai exact, adunând cele 283 de voturi „pentru” cu cele 10 voturi „împotrivă”, cu cele 8 “„abțineri” și cu cei 2 deputați care au refuzat să își exprime votul, rezultă că 303 deputați au fost prezenți în sala de Plen a Camerei, la momentul adoptării legii. În Camera Deputaților funcționează 329 de parlamentari. Scăzând din totalul acestora cei 283 care au votat „pentru”, rezultă că doar 46 de deputați nu ar fi fost de acord cu ce s-a votat. Însă, potrivit sesizării CCR, au existat 51 de deputați care au atacat legea de adoptare a OUG 6/2021, ceea ce, teoretic, înseamnă că cinci dintre aceștia nu au fost de acord cu ce au votat chiar ei.
