Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zanzibar City, Orașul de Piatră, capitala insulei, este un loc fascinant și plin de mistere. Dat fiind faptul că am fost de multe ori, am reușit să-mi fac prieteni adevărați, cu mulți fiind în contact chiar și în ziua de azi. Musulmani, vorbitori de limba engleză, oamenii locului sunt recunoscuți pentru firea lor extrem de prietenoasă. O diversitate de culturi și locuri unice, pe care nu le poți admira în altă parte a planetei. Hotelul în care mă cazam întotdeauna devenise a doua mea casă în Africa mea cea Neagră. Știam să le duc mici daruri din România și întotdeauna îmi întorceau elegant gestul. Stăteam ore întregi de vorbă cu ei, mergeam cu fiica mea și colegii ei de la Tribunalul ONU pe plajele superbe și mâncam de fiecare dată în mici restaurante de un pitoresc pe care nu-l găsești în Europa sau America. Da, sunt îndrăgostit de acest continent. Fiica mea, de asemenea. După câțiva ani, Catinca a pus bazele unei galerii de artă în Zimbabwe, galerie construită de la zero, pe banii ei. Firi deschise și vesele, prietenii mei din Zanzibar m-au dus prin toate colțurile insulei. Așa am învățat lucruri pe care majoritatea turiștilor nu le știu.
În Zanzibar, chiar dacă populația este majoritar musulmană, poți consuma alcool în restaurantele lor. Însă nu poți merge pe stradă în stare de ebrietate, asta fiind considerată o ofensă adusă celor de acolo. De asemenea, sărutul și gesturile de dragoste prea intime sunt interzise în public.
Mirodeniile, alt punct de atracție în Zanzibar. Atât de multe și diverse, încât de cele mai multe dintre ele nici nu ai auzit. Piața de mirodenii este, asemenea Bazarului din Istanbul, faimoasă în toată lumea. Fără să am habar ce se poate face cu ele, am cumpărat zeci de pliculețe pe care le-am dus acasă, unde uimirea „bucătăreselor” din familia mea nu se poate descrie.
Îmi mai amintesc că era recomandabil să fii îmbrăcat modest, iar fetele să fie și ele îmbrăcate decent, pentru a nu-i ofensa pe cei din jur. La fel, nu era permisă fotografierea oamenilor de pe stradă fără consimțământul lor. Și cum noi, cei de la pagina 22, știm cât valorează o fotografie, vă voi arăta și de data asta poze. Imagini care să vă facă mai informați decât toți vecinii voștri care nu citesc Jurnalul.
Dragii mei, noi ne vedem tocmai peste un an, adică vinerea viitoare. Să vă găsesc cu sănătate, în pace, siguranța și bucurie! Doamne ajută!
