Bisericuţa lui Bucur Ciobanul, între legendă şi prezent

de Simina Stan | 19 Sep 2009 • 00:00

Sursa foto: Dragoş Savu/Jurnalul Naţional

Unul dintre simbolurile Capitalei este Biserica lui Bucur "atât de cântată, de vizitată şi discutată, de când învăţaţii începură să studieze isvoarele istoriei Bucureştilor", un remarcabil exemplu de arhitectură din sudul ţării. Forma deosebită şi modul de construcţie fac ca aceasta să nu se încadreze în nici un tipar, fiind unicat.

"LEAGĂNUL CETĂŢII"
Legenda spune că ar fi fost ridicată în lemn de ciobanul Bucur şi zidită din cărămidă în anul 1416 de Mircea cel Bătrân. Datarea ei este însă un subiect controversat, istoricii considerând că este cu 300 de ani mai nouă decât spune tradiţia. "Este o născocire a scriitorului Alexandru Pelimon în cartea sa din 1858, «Istoria fondării Bucureştilor»", scria Emanoil Hagi Moscu. Atât colonelul Papazoglu, cât şi Ion Ionescu Gion afirmau că nu au găsit informaţii în arhive care să susţină afirmaţiile lui Alexandru Pelimon.

Legendele şi tradiţiile sunt frumoase, îşi au farmecul lor şi tocmai de aceea nu ar trebui demitizate, să acceptăm aşadar părerea lui Nicolae Iorga, care considera că: "Dacă legenda îi aşază locuinţa pe dealul de la Radu Vodă, numind Biserica lui Bucur paraclisul de cimintir al călugărilor mănăstirii lui Alexandru Vodă Mircea şi a nepotului de fiu, Radu, aceasta înseamnă siguranţa populară, păstrată prin viu graiu de la o generaţie la alta, că acolo e leagănul cetăţii".

ARHITECTURA SECOLULUI XVIII
Bisericuţa "mai mult înaltă decât scundă" vrăjeşte prin simplitatea ei. Decoraţia exterioară îmbină discret detalii orientale şi occidentale. Faţadele dinspre nord şi sud sunt decorate cu cinci firide, în care sunt aşezate trei ferestre, ce luminează pronaosul şi naosul. Uşa şi ferestrele înguste sunt decorate cu ancadramente din piatră sculptată cu elemente vegetale în relief, aplicate la începutul secolului XX, în urma restaurării realizate de Grigore Cerchez, arhitectul Casei Regale.

Accesul se face printr-un pridvor deschis, cu arcade în acoladă din lemn, tencuite, susţinute de şase stâlpi din lemn, asemănător cu prispele întâlnite şi la casele de târgoveţi din Bucureşti. În 1909-1910 au fost restaurate turla, bolta şi pridvorul, au fost adăugate ancadramentele din piatră sculptată la ferestre şi a fost montată uşa din stejar.

Planul bisericii este unul obişnuit. Frumos proporţionată în interior, are un pronaos mic, despărţit de un naos la fel mic, prin arcade în acoladă din lemn, tencuite, susţinute de patru de stâlpi din lemn. Nu a fost vreodată pictată, pereţii văruiţi sunt decoraţi cu icoane pe sticlă sau pe lemn, înnegrite de timp, donate de credincioşi în 1938. Catapeteasma bogat ornamentată a fost terminată la 8 februarie 1705, fiind pictată de un anume Ioan. Nu s-a păstrat mobilierul original. Stranele actuale, ingenios realizate şi montate, sunt din 1975. Edificiul de cult are acoperişul din şindrilă cu o turlă, cu patru ferestre şi o cupolă în formă de ciupercă.

LUCRĂRI COMPLEXE
Lăcaşul de cult a trecut prin mai multe reparaţii, consolidări şi restaurări, printre care: reparaţiile din 1860, realizate de Gaetano Burelli, cele din 1909-1910, când arhitectul Grigore Cerchez s-a ocupat de supravegherea lucrărilor şi ultimele reparaţii dintre 1931 şi 1938. În anul 2006, MCC a aprobat începerea operaţiilor de consolidare şi restaurare. TAB Construct a fost singura dintre cele şapte firme ce au cumpărat caietul de sarcini, care ulterior a şi făcut o ofertă. În 2007 a început un amplu proces de consolidare şi restaurare. "Întrucât colina de aproape 7 metri înălţime se putea prăbuşi spre răsărit, s-a impus consolidarea ei prin efectuarea a 160 de foraje, în care au fost turnaţi 150 de piloni de beton armat, restul forajelor fiind umplute cu pietre pentru drenarea apelor pluviale. Pilonii, dispuşi în grupuri de câte 16, din zece în zece metri, pe toată întinderea colinei. Au fost legaţi în partea lor superioară, la -90 cm, printr-o centură din beton", spune părintele paroh Bărbulescu.

"Consolidarea bisericii a fost necesară întrucât zidurile laterale s-au îndepărtat în partea lor superioară şi au crăpat din cauza greutăţii turlei. S-a consolidat edificiul de cult prin efectuarea a 16 foraje verticale, turnarea a cinci centuri orizontale de beton armat, prin reţeseri de cărămizi, injectarea crăpăturilor, subzidiri şi prin refacerea turlei pe structură metalică. Prin acoperirea bisericii cu şiţă, aşezată peste o plasă care să absoarbe umezeala, prin restaurarea uşii din stejar sculptat de la intrare, a stâlpilor din interior, dar mai ales a catapetesmei, s-a încercat readucerea la înfăţişarea pe care a avut-o în vechime. S-a încercat păstrarea stâlpilor pridvorului, dar nu a fost posibil. Aceştia au fost înlocuiţi cu unii din lemn merbau, care are caracter distinctiv şi durabil", afirmă părintele Bărbulescu.

Printre specialiştii care s-au ocupat de consolidarea şi restaurarea acestui monument trebuie amintiţi în special arhitectul Şerban Popescu Dolj, inginerul Brotea, pictorul restaurator Dorin Handrea, arheologii Sergiu şi Raluca Iosipescu.

FINANŢARE
Fondurile alocate de Primăria Capitalei pentru biserica lui Bucur au fost de "1 milion de lei", afirmă preotul paroh. "Între 2007 şi 2008, consolidarea a costat 450.000 de lei, iar restaurarea catapetasmei, 500.000 de lei, Primăria Sectorului 4 a alocat 123.000 de lei pentru consolidarea zidurilor pe latura de vest şi de nord, şi a promis fonduri pentru porţiunea zidului dinspre Dâmboviţa. Secretariatul de Stat pentru Culte a subvenţionat lucrările cu 200.000 de lei, Primăria Capitalei urmând să aloce fonduri pentru restaurarea ancadramentelor ferestrelor şi a lespezilor dinspre splai.

ÎN PERICOL
În 1987, o dată cu avansarea lucrărilor uriaşului şantier al Centrului Civic, venise rândul şi Bisericii lui Bucur, situată în apropierea Splaiului Dâmboviţei. Micuţă şi şubredă, a rămas neatinsă, pe acelaşi loc, deşi întrerupea construirea într-un front continuu a unui bloc de zece etaje, care închidea perspectiva.

Fotografiile de epocă şi cele realizate în timpul lucrărilor de consolidare şi restaurare provin din arhiva preotului paroh al Bisericii Bucur.