x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Casa Pe urmele lui Constantin Brăncoveanu (II)

Pe urmele lui Constantin Brăncoveanu (II)

29 Sep 2007   •   00:00
Pe urmele lui Constantin Brăncoveanu (II)

Impresionantă prin echilibrul, armonia şi eleganţa volumelor şi a elementelor decorative, prin raţionalitatea principiilor compoziţionale, dar şi prin felul in care a fost integrată in peisajul inconjurător, Mănăstirea de la Horezu este poate cel mai reprezentativ exemplu de arhitectură monastică medievală din Ţara Romănească.

Stilul brăncovenesc "s-a născut la Hurezi", in nordul judeţului Vălcea, intr-un colţ ascuns al Subcarpaţilor. Impresionantă prin echilibrul, armonia şi eleganţa volumelor şi a elementelor decorative, prin raţionalitatea principiilor compoziţionale, dar şi prin felul in care a fost integrată in peisajul inconjurător, Mănăstirea de la Horezu este poate cel mai reprezentativ exemplu de arhitectură monastică medievală din Ţara Romănească.

Constantin Brăncoveanu a cumpărat această moşie in 1685, inainte de a deveni domn, iar "intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie şi am inceput a zidi mănăstire". Construit intre 1690 şi 1703, ansamblul mănăstiresc a fost construit in formă de cruce, alcătuită de cele trei schituri: Sf. Ştefan, Sfinţii Apostoli, Sf. Ioan (distrus inainte de 1830) şi paraclis, avănd in centru biserica, cu hramul Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena.

Intrarea se face prin latura de sud a complexului, printr-o poartă din lemn ferecată cu fier. Deasupra intrării se inalţă turnul clopotniţă cu cele patru clopote mari, dintre care trei au inscripţionat numele ctitorului. Ca şi la alte mănăstiri, latura dinspre est este doar un zid inalt, care la Horezu continuă peretele intărit al casei domneşti, din partea de sud. Amăndouă zidurile au creneluri, ca adevărate fortăreţe medievale.

In jurul bisericii sunt: chiliile, cuhniile, trapeza, paraclisul, turnul clopotniţei şi cele patru foişoare - ulterior construite de Dionisie Bălăceanu - care conferă eleganţă, punănd in valoare intreaga incintă principală.

Biserica mare

Faţadele tencuite ale locaşului, decorate simplu cu arcaturi, sunt impărţite in două registre de un brău format dintr-o ghirlandă de flori incadrată intre zimţi de cărămidă. In registrul superior, naosul şi pronaosul au ferestre inguste, iar cornişele sunt doar modelate in stuc.

Unul din elementele specifice stilului brăncovenesc este pridvorul deschis, care se generalizează către sfărşitul secolului al XVII-lea şi inceputul celui următor. Pridvorul bisericii mari de la Horezu este amplu, cu arcade sprijinite pe coloane şi bolţi cu trei calote. Ancadramentele in acoladă ale intrărilor şi ferestrelor inguste, bogat articulate, denotă o influenţă moldovenească, iar portalul este străjuit de stemele Brăncovenilor şi ale Cantacuzinilor.

Biserica are plan treflat, cu turle poligonale pe naos, respectiv pronaos, meşterul Manea, zidarul, reluănd ideea separării pronaosului de naos, printr-un zid plin cu o singură deschidere pe mijloc. Intr-un spirit oriental baroc, interiorul bisericii este fastuos, roşul dominănd atăt pictura murală, căt şi pe cea a icoanelor. Pictura murală de la Horezu, cu adevărat remarcabilă, se distinge prin originalitatea liniilor şi a culorilor, depăşind canoanele bizantine ale epocii. Exemplul fiind amplul tablou votiv din pronaos, o veritabilă galerie de 34 de portrete, reprezentăndu-l pe Constantin Brăncoveanu alături de intreaga sa familie, de strămoşii săi direcţi şi de rudele din neamul Basarabilor şi al Cantacuzinilor.

Inestimabilă este, de asemenea, catapeteasma sculptată in lemn de tei, suflată cu foiţă de aur, dar şi icoanele de prăznicar, care sunt separat clasate in patrimoniul bunurilor culturale mobile. Se păstreză şi o parte din mobilierul de lemn frumos sculptat: strane, scaune cu spătar inalt şi un policandru, toate autentice.

Biserica a fost terminată in 1693/1694. Ispravnicii insărcinaţi de domn cu supravegherea lucrărilor fiind marele stolnic Părvu Cantacuzino şi, după moartea acestuia, Cernica Ştirbei, fost mare armaş, de altfel Constantin Brăncoveanu a ţinut o condică cu sumele cheltuite pentru ridicarea mănăstirii. Dintre meşteri sunt pictaţi in pridvor Vucasin Caragea - pietrarul, Istrate - lemnarul şi vătaful de ziduri Manea.

Paraclisul şi trapeza

Paraclisul, situat la mijlocul laturii de vest a incintei, in faţa intrării in biserică, a fost construit in 1697. Naosul pătrat este dominat de turla octogonală cu opt ferestre, frumos proporţionată. Pictura, operă a zugravilor Preda şi Marin, ii infăţişează pe Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena şi familia Brăncovenilor. Tămpla din lemn este fin sculptată, decorată cu foiţă de aur şi pictată in culori vii.

Sub paraclis, la parter, este sala de mese sau trapeza mănăstirii, boltită printr-o calotă sferică sprijinită pe arcuri dublouri şi pandantivi, pereţii fiind, de asemenea, pictaţi. In colţurile laturei vestice sunt două cuhnii acoperite cu spectaculoase bolţi cu registre de trompe de colţ.

Chilii şi case domneşti

In dreapta şi stănga clopotniţei, pe trei laturi, sunt chiliile pe două etaje, cu galerii suprapuse. Casa domnească avea spaţii ample dominate de bolţi, cu arce sprijinite pe stălpii de piatră, cu baze şi capiteluri. Avea sală pentru Divan, tăiniţă fără ferestre şi o uşă secretă, in apropierea camerei de dormit. Acum, aici este expusă colecţia obiectelor de artă a mănăstirii.

Ansamblu de la Horezu este rezultatul unei concepţii unitare ce se supune unor reguli referitoare la simetrie, ritm, echilibru, devenind un model pentru toate mănăstirile construite ulterior, dar şi pentru construcţiile rezidenţiale.

Monument UNESCO

In 300 de ani clădirile mănăstirii au fost deteriorate de cutremurele din 1735, 1871, 1838, 1940, 1977, 1986, de incendii şi distrugeri (1789-1800), jafuri (1802), fiind consolidate, reparate ori restaurate de mai multe ori, in 1827, 1872, 1907, 1954, 1960, 1978, insă pictura originală a fost pentru prima dată restaurată după 1991. Monument de artă şi arhitectură medievală tărzie, este protejat de Legea monumentelor, fiind inscris din 1993 in patrimoniul mondial UNESCO.

Deşi cele trei schituri ce aparţin mănăstirii, precum şi capela din cimitir necesită lucrări urgente de restaurare şi consolidare, la Horezu sunt fonduri pentru construirea unor clădiri noi, fără avizul MCC, in imediata apropriere a incintei principale şi a schiturilor, intrucăt maica stareţă Pavelina Gagea consideră că "punerea in valoare, integrarea intr-un circuit turistic presupun pe lăngă aşezămănt şi alte destinaţii complementare culturale. Intre altele, sunt proiectate un viitor centru cultural, o bibliotecă şi un centru de zugrăvit icoane". Da, intr-adevăr, acestea sunt conceptele turismului cultural de succes, dar poate că priorităţile ar trebui să fie schiturile din epoca brăncovenească

×