Copilul obez - o proiecţie a viitorului?

Obezitatea este o boală. O boală care, adesea, începe în copilărie şi marchează toată viaţa. Probabil nici o afecţiune nu este tratată cu mai multă indulgenţă de către mame decât obezitatea, asta dacă ele o consideră cu adevărat o boală. Imaginea bebeluşului grăsuţ, a omuleţului dolofan, supraalimentat pentru a creşte mai bine şi a se lupta mai uşor cu eventualele maladii, stârneşte întotdeauna duioşia mamelor. Greşit, obezitatea la copii trebuie tratată rapid.

Nici o boală nu dă atât de discret mai multe complicaţii medicale, neîmpliniri şi disfuncţii  ale vieţii personale ca obezitatea.

În întreaga lume, în ţările bogate sau sărace, numărul copiilor obezi este în creştere. În SUA, peste 25 % dintre copii şi adolescenţi sunt obezi. Cifrele se apropie vertiginos de această valoare şi în ţara noastră. Din păcate, dacă nu sunt luate din timp măsuri, copiii obezi se pot transforma în adulţi obezi, cu toată suita complicaţiilor nefaste.

Ecuaţia obezităţii este simplă: există un dezechilibru notabil între energia consumată şi cea  folosită de organism, surplus care se va depune în ţesutul adipos. Numai în perioada copilăriei, celulele adipoase se înmulţesc şi numărul lor va rămâne constant pe durata vieţii, chiar dacă pot acumula imens mărindu-şi volumul. De aici rezultă şi pericolul apariţiei bolii la aceasta vârstă. În plus, depunerea se face în jurul organelor, ceea ce creşte riscul complicaţiilor.

Principala problemă, mâncarea
Contrar  a ceea ce se crede, în puţine cazuri există cauze patologice care să genereze obezitate: unele sindroame genetice (Down, Turner etc.) sau maladii endocrine (hipotiroidism, sindrom adiposo-genital, hipercorticism, hiperinsulinism). Factorii genetici şi cei de mediu sunt în mod esenţial implicaţi în patogenia obezităţii. Hrana constituie principala problemă: alimentele tip fast-food, produsele de patiserie, snacks-urile, dulciurile concentrate şi băuturile dulci sunt cele mai incriminate. Se constată astfel un dezechilibru al raportului dintre substanţele energetice (glucide şi lipide) şi proteine în favoarea primelor. În acelaşi timp, scade efortul fizic depus. Viaţa sedentară, orele lungi petrecute la televizor şi la calculator, lipsa activităţilor fizice la şcoală şi chiar a terenurilor comunitare cu această destinaţie reprezintă o altă verigă. Problemele psiho-emoţionale, familiale, stresul îşi pot găsi uneori rezolvarea prin abuzuri alimentare.

Nu trebuie să priviţi cu reticenţă sau să bagatelizaţi problema şi mai ales nu trebuie să vă jenaţi să vă adresaţi medicului de familie uneori pentru că vi se pare că aveţi un copil supraponderal, alteori pentru ca el însuşi doreşte asta. Medicul va măsura şi cântări copilul, eventual va măsura pliul cutanat şi talia şi va compara datele cu cele înscrise în tabelele adecvate vârstei şi sexului copilului. De pildă, la vârsta de 5 ani greutatea normală a copilului este de aproximativ 18 kg, la 6 ani  de 20-21 kg, la 7 ani de 23-24 kg, la 10 ani de 32 kg, la 12 ani de 41 kg, la 14 ani de 50 kg şi la 16 ani de 54-56 kg. Valorile sunt relative, deoarece unii copii au o structură osoasă sau musculară mai dezvoltată sau au perioade de creştere mai lente sau mai rapide. Pentru precizarea diagnosticului, pot fi solicitate teste de laborator (glicemie, test de glicemie provocată, lipide totale, colesterol, trigliceride, eventual dozări hormonale tiroidiene sau suprarenale), precum şi un examen de specialitate la medicul specialist în boli de nutriţie şi metabolism sau la endocrinolog.

Complicaţii neaşteptate
Obezitatea la copii conduce la numeroase complicaţii pe termen scurt sau lung, unele dintre ele părând incredibile lumii medicale cu o generaţie în urmă. Astfel, a crescut numărul copiilor care suferă de diabet zaharat tip II, considerat până de curând o formă rezervată exclusiv adulţilor. De asemenea, a crescut numărul îmbolnăvirilor de hipertensiune arterială şi alte afecţiuni cardiace. Profilul lipidic este perturbat, cu creşteri ale lipidelor, colesterolului, trigliceridelor. Peste un sfert din copiii obezi dezvoltă complicaţii hepatice, în special steatoză hepatică şi afecţiuni ale vezicii biliare, mai ales calculi. Pancreasul poate fi, de asemenea, afectat. Se produc gastrite sau fenomene de reflux gastro-esofagian, tulburări de comportament alimentar (anorexie sau bulimie). Apare dispneea de efort şi se agravează simptomele astmului bronşic. Copilul poate prezenta tulburări de somn (apneea - oprirea  involuntară a respiraţiei pentru câteva secunde) care determină oboseală şi scăderea capacităţii de concentrare  zilnică şi care poate fi incriminată şi în producerea enurezisului nocturn (urinarea involuntară în timpul somnului). Creşterea şi definitivarea osoasă se accelerează şi se poate declanşa precoce pubertatea şi menarha (prima menstruaţie). Apar afectări articulare şi osoase: genu valgum (deviaţia gambei spre exterior cu atingerea la interior a genunchilor), tibia vară (deformarea tibiei, unul dintre oasele gambei) şi deplasarea capului femural etc . Mai rar apar probleme renale (glomeruloscleroza focală). Se remarcă infecţii cutanate bacteriene şi fungice şi producerea acneei. Copiii pot prezenta depresie, tulburări de comportament, anxietate şi se integrează mai greu în societate.

Un aspect particular îl are obezitatea de sorginte endocrină. Astfel, în hipotiroidism apar: piele uscată, constipaţie, sensibilitate la frig şi senzaţie de oboseală. În hipercorticism (hiperfuncţie suprarenală), obezitatea se manifestă mai ales la nivelul capului şi trunchiului, cu vergeturi marcate, dar cu membre subţiri. În sindromul adiposo-genital, obezitatea gravă se asociază cu infantilismul genital, cauzate de o afectare a hipotalamusului sau hipofizei.

Tratamentul trebuie făcut cu răbdare şi tact şi de preferat la indicaţiile unui specialist, deoarece copilul are necesităţi  metabolice crescute, impuse de procesul de creştere şi dezvoltare.  Oricum până la 7 ani nu se indică restricţii alimentare severe ci mai degrabă o viaţă mai activă. După această vârstă se poate elabora un regim alimentar, dar pierderea în greutate trebuie să fie lentă, de 1 kg pe lună. Se preferă încetinirea sau stoparea adaosului în greutate, mai ales prin activităţi fizice, urmând ca în timp, printr-un proces de creştere normală, copilul să ajungă în mod natural la valori adecvate vârstei. După 14 ani se pot aplica restricţii mai severe, mai ales dacă şi copilul o doreşte, tot sub supravegherea medicului.

Sportul, un remediu excelent
Înlocuiţi  alimentele procesate, adevărate bombe calorice, cu fructe, legume proaspete, cereale integrale. Reduceţi zahărul şi înlocuiţi-l cu puţină miere, iar băuturile dulci cu apa simplă. Renunţaţi la patiserie, snacks-uri, chipsuri, dulciuri concentrate. Evitaţi ieşirile  la restaurant, fast-food sau cofetării şi înlocuiţi-le cu mese în familie, cu mâncare gătită în casă, cu carne de pui sau peşte, ouă, brânză şi produse lactate degresate, salate. Nu prăjiţi alimentele şi, în general, reduceţi cantitatea de grăsimi sub 30 % din caloriile zilnice recomandate. Ca desert, oferiţi-i fructe sau iaurt. Învăţaţi copilul să mănânce încet, mestecând de mai multe ori hrana. Nu insistaţi să mănânce dacă nu vrea şi nu îl obligaţi să golească farfuria dacă nu mai poate. Nu folosiţi hrana sau dulciurile ca o recompensă.

Este bine dacă reuşiţi să determinaţi copilul să facă sport. Totuşi, chiar jocurile în aer liber, plimbările efectuate zilnic, în mod sistematic, pot avea un efect bun. Reduceţi în primul rând orele petrecute la televizor şi calculator (nu mai mult de 1-2 ore pe zi) şi nu puneţi televizorul în camera copilului. De asemenea, nu îi permiteţi să mănânce când priveşte la televizor, ci numai la masă împreună cu familia. În toate aceste activităţi trebuie să fiţi un bun exemplu pentru copilul dumneavoastră, oricât de greu v-ar fi.

MEDICAMENTE. În anumite cazuri, la copiii mai mari, medicul vă poate indica şi un tratament medicamentos pentru slăbit, dar e preferabil să nu recurgeţi la el. Astfel, după  vârsta de 12 ani, se poate prescrie un medicament care scade absorbţia grăsimilor, iar după 16 ani, unul care acţionează la nivelul creierului, inducând senzaţia de saţietate. În cazuri speciale, în obezităţile severe, când celelalte metode au fost epuizate, se poate recurge şi la metode chirurgicale.