Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In lume există peste 1,2 miliarde de fumători şi majoritatea lor sunt din ţările in curs de dezvoltare. Un studiu realizat de Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS), in perioada mai-iunie 2007, arată că peste 30% dintre romăni sunt fumători.
In lume există peste 1,2 miliarde de fumători şi majoritatea lor sunt din ţările in curs de dezvoltare. Un studiu realizat de Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS), in perioada mai-iunie 2007, arată că peste 30% dintre romăni sunt fumători. 12,1% dintre ei au inceput să fumeze inainte de vărsta de 15 ani şi aproape jumătate (48,9%) au căpătat acest viciu inainte de a implini 19 ani. Aceeaşi sursă semnalează un fenomen ingrijorător: fumatul ia amploare printre tinerii cu vărste intre 15 şi 24 de ani. Dacă in 2003 cei mai mulţi fumători din Romănia erau in grupa de vărstă 25-34 de ani, astăzi ei au intre 15 şi 24 de ani. Peste o treime (34,8%) dintre aceşti tineri fumează, conform CPSS. Sigur că fiecare fumător are povestea lui de inceput, insă motivele care il determină să recurgă la acest viciu sunt aceleaşi. Psihoterapeutul Alina Milcu, de la Gold-Psy Solutions, ne explică de ce tentaţia fumatului este mai mare in adolescenţă.
Permis adulţilor
"Factorii care pregătesc terenul pentru ca adolescentul să devină fumător sunt in primul rănd cei educaţionali. Exemplele din familie sau din anturaj dau naştere curiozităţii", semnalează psihoterapeutul Alina Milcu. Privindu-i pe părinţii lor fumători, copiii invaţă de mici că acesta este un lucru permis adulţilor. Mai tărziu, la vărsta la care incep să se creadă adulţi, se consideră indreptăţiţi să adopte acest viciu. Iar impotrivirea părinţilor, combinată cu o comunicare precară şi cu dorinţa de emancipare a adolescentului, contribuie la insuşirea obiceiului interzis. Chiar şi atunci cănd in familie nu există fumători, există riscul ca adolescentul să devină fumător din cauza anturajului.
Adolescenţii sunt foarte vulnerabili la această vărstă, deoarece sunt in plină şi tumultoasă formare a personalităţii şi sunt dominaţi de dorinţa de a se evidenţia in mediul lor relaţional, de a fi competitivi şi remarcaţi, mai ales de către sexul opus. Specialistul nostru atrage atenţia că de foarte multe ori au tendinţa de a-şi ascunde nesiguranţa, vulnerabilitatea şi timiditatea sub măşti pline de duritate şi de gesturi teatrale exagerate. "Unul dintre aceste semne distinctive in mediul lor relaţional este adoptarea unui comportament exagerat, prin care să se facă remarcaţi, care să le dea impresia că deţin puterea şi care să ii ajute să se evidenţieze printre ceilalţi din grup: gestică, limbaj şi/sau vestimentaţie exagerate, fumat, consum de băuturi alcoolice sau de droguri, diverse experienţe sexuale impărtăşite, percepute de grup ca trofee", spune psihoterapeutul Alina Milcu.
Citește pe Antena3.ro
Exemplul personal
Cum pot influenţa părinţii decizia copilului lor de a fuma? In primul rănd, el trebuie să ştie de mic că "fumatul dăunează grav sănătăţii" şi de-a lungul timpului va invăţa acest lucru prin repetiţie, aşa incăt la vărsta adolescenţei să fie deja educat in acest sens. Insă exemplul personal contează cel mai mult, ne spune psihoterapeutul. Părinţii fumători trebuie să fie conştienţi că fumănd in faţa copilului il expun cu bună ştiinţă riscului de a deveni fumător şi de a avea problemele de sănătate care derivă din acest viciu. Şi aici ajungem la intrebarea: "Căt de mult imi iubesc copilul şi in ce fel sunt capabil să-i arăt acest lucru?". Pentru că mulţi părinţi fumători consideră că au şi ei dreptul la un strop de plăcere, poate şi copilul să inţeleagă asta!
"Bineinţeles că o bună comunicare intre părinţi şi copil poate ajuta la prevenirea adoptării acestui viciu, cu precizarea că ea trebuie să existe din copilărie, ca un fapt absolut normal, tradiţional, de la sine inţeles", mai spune psihoterapeutul. O bună comunicare presupune, tot ca un lucru firesc, şi cunoaşterea cercului de prieteni ai copilului, dar şi exercitarea unui control adecvat al activităţilor lui zilnice.
Dialog
O dată ce părinţii au descoperit că adolescentul fumează, cea mai bună abordare a problemei este comunicarea şi informarea. Cu precizarea că dialogul nu trebuie să fie tensionat, agresiv şi unidirecţional, deoarece o asemenea abordare va crea sau va adănci un conflict existent, iar şansele de reuşită ale demersului sunt minime, avertizează psihoterapeutul Alina Milcu. Din acest dialog părinţi-copii nu trebuie să lipsească informaţiile cu privire la riscurile pe care fumatul le are asupra sănătăţii. Dacă adolescentul reuşeşte să conştientizeze aceste riscuri, el poate avea un argument in plus in intenţia de a renunţa la ţigări. Din păcate, nu in toate familiile există o bună comunicare părinţi-copii şi in această situaţie se poate recurge la ajutorul unui specialist psihoterapeut, pentru o terapie de familie.
Sfatul psihologului
Cu căt tănărul reuşeşte să renunţe mai repede la fumat, cu atăt mai bine pentru că, după trei-patru ani de fumat, dependenţa de nicotină se instalează atăt la nivel fiziologic, căt şi la nivel psihic. Iar dependenţa la nivel psihologic este chiar mai greu de combătut decăt dependenţa de heroină sau cocaină, aşa incăt adolescentul devine prizonier pe viaţă acestui obicei extrem de nociv. Renunţarea la fumat după mai mulţi ani de dependenţă devine un obiectiv foarte greu de atins, semnalează psihoterapeutul Alina Milcu.
