Ochelarişti pur şi simplu

Adesea îţi face milă o zbuciumare a unor oameni care n-au destule mîini pentru a-şi schimba ochelarii de pe nas, ba pun o pereche, strîmbă din nas că nu văd şi schimbă ochelarii, şi aşa fac tot rotind perechile de ochelari

Adesea îţi face milă o zbuciumare a unor oameni care n-au destule mîini pentru a-şi schimba ochelarii de pe nas, ba pun o pereche, strîmbă din nas că nu văd şi schimbă ochelarii, şi aşa fac tot rotind perechile de ochelari. Trebuie sau nu rotiţi ochelarii după necesitatea de a vedea la distanţă sau a citi ziarul? Legile nescrise ale ochelarilor decretează ferm: pînă la vîrsta de 40 de ani, ochelarii sînt aceiaşi – comuni şi la citit, şi la distanţă. Aceşti ochelari unici trebuie purtaţi permanent. După 40 de ani pot fi folosite două perechi de ochelari: un rînd pentru vederea de aproape şi o altă pereche de ochelari pentru văzutul la distanţă. Dar să dăm exemplul ochelariştilor pînă la vîrsta de 40 de ani, cînd există un singur fel de ochelari care trebuie purtaţi mereu. De exemplu, un om de 30 de ani miop cu minus 3 dioptrii vede rău la distanţă, dar de aproape vede bine fără ochelari. Însă dacă pune ochelarii vede mai bine să citească. Care este situaţia în cazul hipermetropiei ce reclamă lentile cu plus? Un om de 30 de ani cu hipermetropie mică, de exemplu plus 0,5, vede bine la distanţă, dar oboseşte. De aproape, el are nevoie de ochelarii plus 0,5 şi îi sînt folositori şi la distanţă, ca să nu obosească ochii. Dacă un om de 30 de ani are o hipermetropie medie, de exemplu plus 3, el vede rău şi la citit, şi de departe. Aşa că trebuie să poarte permanent aceiaşi ochelari plus 3.