Valentin Uritescu: "I-am luat lui fiu-meu meditator să înveţe să se bată"

O fi a şaptea zi de odihnă, dar iată că unele cuvinte n-au odihnă nici în ziua a şaptea. Au intrat unele nume şi unele cuvinte în lada de zestre cu orar nonstop a poporului român.

Şi fiindcă am zis de nume aflate des pe buzele românilor, apoi este vorba despre legendarul haiduc şapte Cai, interpretat fermecător şi tumultuos de Florin Piersic, domnul Primăvară cu "P" mare, cum îi zic eu. Dar în amintirea românilor a mai intrat şi personajul şapte Fraţi din serialul foarte bun "Lumini şi umbre". Era "plotonierul şapte Fraţi" de o savoare încât nu-l putea şterge guma uitării. Şi asta i se datorează în primul rând îndrăgitului actor Valentin Uritescu.

Şi am spus remarcabilul serial de televiziune "Lumini şi umbre", pentru că a reunit mari actori care au lăsat în urma serialului personaje memorabile. Au strălucit în serial Mitică Popescu, Adrian Pintea, Ilarion Ciobanu, Gina Patrichi şi atâţia alţii. Într-un rol episodic de "plotonier" dat dracului, dar şi cu pretenţii de gândiri adânci, a strălucit Valentin Uritescu. Alterna Uritescu răcnetele "alinieeeeerea" şi "salt în faţă" cu rostirea apăsată a numelui filosofului Schopenhauer. Iată povestea acestui personaj neuitat şapte Fraţi - Valentin Uritescu. "Aveam deja 40 de ani şi m-am prezentat la selecţia distribuţiei pentru «Lumini şi umbre». Mi s-au înmuiat picioarele când l-am văzut printre pretendenţii la rolul «plotonierului» pe maestrul soldaţilor din film, Mihai Mereuţă. Şi cu toate astea, eu, Uritescu, am câştigat rolul, devenindu-i simpatic şi scenaristului - remarcabilul scriitor Titus Popovici. Aşa am intrat în inima lui Titus Popovici, încât pe parcursul filmărilor mi-a mărit rolul, adăugând replici speciale pentru rostirea mea. De atunci mi s-a lipit de frunte faima de soldat savuros în filme. M-a distribuit în rol de cătană şi Sergiu Nicolaescu."

Tânărul Valentin Uritescu era un sportiv bun şi dorea să se înscrie la facultatea de sport ICEF. Însă tatăl lui, strungar de nădejde la Cugir, nu şi nu. "Bă, te faci actor, altceva nici nu vreau să aud." Fermecătorul Valentin Uritescu îşi aminteşte: "Tata, strungarul, se băgase într-o afacere cu aparate de proiecţie meşterirte şi de muncitorii de la Cugir. Eu, băiatul de 10 ani, le comercializam. Adesea nu pe bani, ci pe o găină şi o boccea cu ouă. Seara, mă aşezam în pat cu fratele meu, alături de mama, şi vedeam pe peretele casei filme cu Humphrey Bogart".

Valentin Uritescu nu ştie să explice de ce a reuşit să locuiască în sufletele românilor. "Sunt firesc şi pun suflet în fiecare bucăţică de rol. Probabil din acest motiv trec ecranul."

Oare aşa cum simpaticul Valentin Uritescu a ajuns actor la porunca tatălui, strungarul din Cugir, l-a îndemnat şi el la rândul său pe fiul lui, Bogdan Uritescu, să îmbrace pielea actorului?

E de menţionat că Bogdan Uritescu este un actor cu lipici, arătându-şi îndemânarea şi în kung-fu, deci cascadorind cu succes. De altfel, în nişte coproducţii cu mari vedete mondiale i-a altoit pe Wesley Snipes, pe Jean Claude Vand Damme şi pe Steven Segal, stârnindu-le admiraţia. Acum, Bogdan Uritescu a trecut cu un pas şi în teritoriul rolurilor de compoziţie, ca şi în teritoriul regiei.

Povesteşte atât de îndrăgitul tată Valentin Uritescu:

"Când fiul meu Bogdan era mic, mă enerva că-l băteau toţi copiii din cartier. Aşa că am luat un profesor să-l înveţe să se bată.

Alţi elevi aveau meditatori la matematică şi la română, fiul meu avea meditator la bătaie. N-a intrat la Facultatea de Teatru din prima, fiindcă a avut ghinionul ca în comisia examenului de admitere să se afle Dem Rădulescu, uriaşul actor, dar care nu mă ierta pe mine că i-am zis odată «Bibanul»".