Creşterea iepurilor rămâne la nivel de hobby

Creșterea și valorificarea iepurilor ar putea fi și în România o afacere de succes, dar din multiple cauze, lăsăm piața autohtonă din nou invadată de importuri, mai ales de Sărbătorile Pascale. Startul unei astfel de afaceri ar fi asigurat cu 50.000 de euro. Investiția s-ar putea recupera în trei ani.

Din Spania, business în România

Gabriel Suciu are 35 de ani. A muncit în Spania şi s-a întors în țară cu gândul de a porni o afacere. A ales iepurii, dar la o privire mai atentă asupra planului de afaceri a realizat că suma de început îi depăşeşte bugetul. Aşa că s-a angajat în domeniul transporturilor în Anglia, de această dată, pentru a face rost de cei 20 de mii de euro necesari achiziționării unei linii de creştere intensivă a iepu-rilor din Spania. Nu de alta, dar Spania este unul dintre marii producători europeni de iepuri. „Carnea de iepure este mai popu-lară decât cea de pui aproape. În Spania am văzut fermele lor şi aşa mi-a venit ideea.” A închiriat în Aleşti o hală, iar tot acolo va asigura, respectând normele sanitare, şi tăierea animalelor. Tânărul are deja un efectiv de 200 de iepuri reproducători şi alte câteva sute de pui. Iepurii din fermă sunt din rasa Rex, o rasă de la care se obține cam singura blană de iepure ce poate fi valorificată. Dar şi carnea poate merge la fel de bine la consum. Gabriel Suciu urmăreşte acum să încheie contracte pentru desfacerea produselor. Ar vrea să acceseze şi fonduri europene, dar pentru a fi eligibil mai are câteva condiții de îndeplinit. Una dintre ele, efectivul de iepuri să fie de minimum 1.000 de animale.

Probleme pe tot lanţul

Dorin Moț are 50 de ani, este pompier de profesie în Sânni-colau Mare, Timiş, dar în timpul liber creşte iepuri. Are în jur de 100 de exemplare. S-ar aventura să crească mai mulți, dar din păcate, spune el, în România, pentru ca iepurii să devină o afacere, ar trebui, în primul rând, ca românul să îşi permită să poată cumpăra carne de acest fel măcar de Paşte. „Totul porneşte de la iubirea anima-lelor. Fără asta nu te poți apuca de o astfel de afacere. Eu am renunțat să mă dezvolt pentru că sunt destul de multe probleme pe lanț. Abatorizarea este una dintre ele. Nu avem abatoare. În momentul de față suntem în situația bizară în care, dacă eşti producător român, duci iepurii în Ungaria pentru tăiere, şi apoi te întorci cu ei acasă să îi livrezi. Nu rentează din perspectiva costurilor, care astfel cresc. Aşa ne lăsăm păgubaşi şi ne ocupă magazinele iepurii ungurilor. Prețul în marile magazine este 40-50 lei/kg.” Dorin Moț spune că foloseşte carnea mai mult pentru familie şi prieteni. Uneori mai şi vinde, mai ales în peri-oada Paştelui. Prețul este în jur de 20 lei/kg. Pompierul timişean ne explică faptul că de pe un animal de peste 5 kilograme, de exemplu, se obține în jur de 3-4 kilograme de carne.

Ne lipsesc cooperativele

Adrian Vasile, vicepreşe- dinte BIORomânia, spune că în orice domeniu, pe orice filieră de produs, crescătorii mici şi mijlocii se pot asocia în cooperative. Asta înseamnă că producătorii ar putea ajunge să aibă o piață de desfacere, marfa ar fi monitorizată din punct de vedere sanitar-veterinar. „La o simplă trecere în revistă a secto-rului acestuia, care ar însemna hrană sănătoasă, ne dăm seama că România nici nu există la nivel planetar ca şi crescător de iepuri. Să vă spun de ce. Păi, să ne gândim că PNDR-ul a fost scris de specialişti austrieci, iar la asta trebuie să adăugăm dezorgani-zarea noastră, a românilor. Mulţi crescători fac acest lucru doar din pasiune, doar pentru a participa cu exemplarele lor la concursuri. Nu putem asigura consumul. Importăm la greu, în schimb!”

Prețul cărnii de iepure în Spania este de 5 euro/kg, în Italia, 7 euro/kg. În România, tocmai pentru că nu avem crescători consacrați de iepuri pentru carne și blană, kilogramul de carne ajunge la 50 lei/kg. Unga-ria este țara de proveniență.

Despre blană, nu mai vorbesc. Eu cresc iepuri rasele Neozeeleandez, Alaska, Vienez și pot spune că blana o aruncăm, nu avem ce face cu ea. Dorin Moț, crescător

Carnea de iepure, recomandată pentru anumite diete

Carnea de iepure este o delicatesă. Nu conţine colesterol, nu are grăsimi şi, în plus, beneficiază de proprietăți curative pentru bolnavii de cancer. Carnea de iepure are un grad înalt de digestibilitate, ea fiind bogată în aminoacizi esențiali.

Beneficiile consumului de carne

Carnea de iepure este ideală pentru diete speciale, pentru bolile de inimă, pentru dietele specifice vârstnicilor, dieta cu sodiu puțin, dieta pentru slăbire. Are mai puține calorii pe suta de grame decât orice altă carne. Prin fierbere, prăjire sau gătită la grătar, carnea rămâne cu un gust excelent, de culoare albă, spre deosebire de cea provenită de la iepurele de câmp, care este roşie. Carnea iepurilor de crescă-torie face parte din categoria produselor dietologice. Organismul omului asimi-lează din carnea de iepure 90% proteine, pe când, din carnea de vită, numai 62%.

 De unde vine Iepurașul de Paște

Iepurele, ca simbol al primăverii, datează din timpul celţilor, fiind asociat cu festivalul pre-creştin al zeiţei Eostre sau Estre, din care provine termenul de Easter, transferat sărbătorii Paştelui odată cu pătrunderea creştinismului. Zeiţa Estre era venerată inclusiv de anglo-saxoni şi germanici în rolul ei de divinitate a primăverii şi a fertilităţii. Iepurele ca vestitor al Paştelui era des întâlnit în folclorul german.