Astăzi e ziua ta, Mirela Gorea

În 1978, Mirela Gorea absolvea Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa profesorilor Marin Moraru şi Adriana Popovici.
Inteligenţă artistică excepţională, Mirela Gorea a fost colegă de generaţie cu Marcel Iureş, Adrian Pintea, Dragoş Pâslaru şi Micaela Caracaş. Erau 10 locuri, dar au intrat 15 candidaţi. Frumuseţe, gingăşie, fragilitate, bunătate şi duioşie – cuvinte ce astăzi nu mai au acelaşi sens – o pot descrie şi astăzi pe Mirela Gorea. A obţinut Premiul pentru debut la Festivalul de teatru de la Piatra Neamţ, iar între 1978 şi 1981 a fost actriţă a Teatrului Naţional din Iaşi, unde i s-au încredinţat roluri importante, precum Oana din “Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Nicoleta Toia; Ania din “Livada de vişini” de Cehov, regia Valeriu Moisescu; Ana din “Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă” de Horia Lovinescu, regia Nicoleta Toia. Mirela Gorea îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!” 
 
A avut întotdeauna forţa unei metamorfoze incredibile
Odată intrată în rol, se conectează la o altă viaţă
Poate timiditatea, poate percepţia clară a faptului că teatrul radiofonic îi poate oferi partituri generoase au fost motivele pentru care Mirela Gorea a ales să se apropie mai mult de Radio. A avut întotdeauna forţa unei metamorfoze incredibile. Posesoare a unui registru interpretativ pe care greu îl poate egala cineva, Mirela Gorea trece de la resemnare la verticalitate instantaneu, de la umilinţă la dezlănţuită şi aprigă putere. Vocea de aur a Mirelei Gorea atinge resorturi interioare pe care tu, spectatorul sau ascultătorul, nu bănuiai măcar că le ai. Vocea actriţei aproape că dădea viaţă piesei în care juca, devenind oxigenul care hrănea flacăra timp de o oră sau două sau trei, cât dura spectacolul. Toţi cei care i-au fost parteneri recunosc acest lucru. Maestrul Dan Puican spune că Mirela Gorea pentru teatrul radiofonic reprezintă o mină de aur. Actriţă de o sensibilitate aparte, cu o căldură năucitoare, cu un tremur lăuntric aparte, Mirela Gorea o dată cu intrarea în rol, se conectează la o altă viaţă, la un alt destin. A învăţat să adune bucuriile sau tristeţile personajului său, să privească adânc în sufletul acestuia, să asculte ceea ce nimeni altcineva nu are har să înţeleagă, şi să redea prin arta ei tot ceea ce a desluşit. Generozitatea-i din acest plan al scenei vine astăzi să inunde sufletele studenţilor săi, căci ce-ţi poţi dori mai mult ca student decât un monstru-sacru de la care să furi meserie… Începând din 1990 Mirela Gorea este cadru didactic la Catedra de Actorie a UNATC, Bucureşti, unde studenţii au norocul să fie ghidaţi de talentul său. De fapt, în studenţii pe care-i călăuzeşte, Mirela Gorea îşi aşază încrederea şi-i susţine până la capăt. Poţi cunoaşte sufletul unui actor prin prisma rolurilor interpretate, astfel că dacă vreţi să aflaţi e de ajuns să ascultaţi “Adam şi Eva”, “Bolnavul închipuit”, “Britannicus”, “Ciocârlia”, “Din jale se întrupează Electra”, “Fata din Zlataust”, “Femeia mării”, “La Medeleni”, “Matca”, “Măsură pentru măsură”, “Trandafirii roşii”, la teatrul radiofonic, piese care stau mărturie pentru harul său.