Gherghina Dolănescu, un secol de viaţă

"Călătorule din drum/ Stai o vorbă ca să-ţi spun/ Că poate, în drumul tău,/ Ai să treci prin satul meu...”, spunea, în mod testamentar, Ion Dolănescu încă din anii tinereţii. Timpul a trecut iar artistul s-a stins neaşteptat de repede, detaşându-se de toate ale lumii, lăsând în urmă mai bine de o mie de cântece, pentru publicul care l-a iubit necondiţionat, şI o mare durere în inimile celor apropiaţi.

La 22 septembrie, Gherghina Dolănescu, mama artistului, a împlinit o sută de ani. La Perşinari, curtea casei părinteşti a fost din nou plină, aşa cum îi plăcea lui Ion Dolănescu, încă din anii copilăriei, pe când aduna copiii de prin vecini şI încingeau împreună o mică horă, cu paşi mărunţi dar siguri, şI cântece pe măsură... Ion Dolănescu şi-a iubit nespus mama şI a protejat-o cât de mult a putut, aşa cum, la rându-i, cea care i-a dat viaţă, şi-a ocrotit toţi cei opt copii pe care i-a dăruit Dumnezeu. Le-a fost şi mamă şi tată, i-a sprijinit şi i-a îndrumat, învăţându-i să fie harnici şI drepţi şI să nu uite niciodată de cei care abia trăiesc de pe o zi pe alta, iar din ce au de prisos, să dăruiască.

Gherghina Dolănescu a avut o viaţă grea. A rămas de copilă fără mamă. A fost crescută de părintele său şi de mama vitregă care a iubit-o ca pe propria fiică. S-a măritat însă, din fragedă tinereţe, cu învăţătorul Radu Nicolae, şI a rămas, în scurt timp, văduvă, cu trei copile mici, după ce soţul i-a fost răpus de tifos. L-a cunoscut apoi pe Vasile Dolănescu, ce strunea vioara cu străşnicie. Împreună au avut cinci băieţi, toţi cu ochii albaştri, ca şI mama lor. Războiul avea să-şi ceară însă tributul. Vasile Dolănescu s-a întors la Perşinari, însă atrocităţile, al căror martor fusese, au lăsat urme severe, de nevindecat în sufletul său... Aşa că Gherghina Dolănescu s-a văzut din nou cap al familei, de această dată având de crescut opt copii. Maşina de cusut i-a fost cea mai bună prietenă... Cosea cămăşi, straie de sărbătoare şI fel de fel, pentru a asigura pâinea familiei. Când foametea făcea ravagii iar copiii din Moldova, ajunşi şI prin satul lor, treceau necăjiţi pe uliţe, Ion Dolănescu punea ceva de o parte din porţia lui, în timp ce mama, Gherghina, căuta prin pânzeturile sale, încropea câte o cămăşuţă şI o dăruia celor obidiţi... Când copiii i-au crescut iar Ion Dolănescu a devenit un artist îndrăgit de românii din toate colţurile ţării şI nu numai, Gherghina Dolănescu a mers la Bucureşti unde şi-a crescut nepoţii, pe Ionuţ Dolănescu – căruia i-a devenit mamă după ce părinţii săi, Maria Ciobanu şI Ion Dolănescu s-au despărţit - şI pe Oduţ, fiul lui Constantin Dolănescu şI al regretatei interprete Maria Pietraru. Însă mamaia Didina, cum I se spune, şi-a crescut şI ceilalţi nepoţi, chiar şI strănepoţi...

Anul acesta, la 22 septembrie,  imediat după orele prânzului, înveşmântată într-un frumos costum popular, migălit în anii tinereţii, purtând pe cap o fină maramă de borangic, Gherghina Dolănescu a păşit uşor spre uliţa satului, oprindu-se la poartă, la troiţa pe care tocmai o sfinţise un sobor de preoţi. Razele soarelui îi scăldau faţa. Era întocmai cum o descrisese fiul său în cânt "Ai să vezi o bătrânică/ Slăbuţă şI mărunţică/ Ochii albaştri, păr de nea/ Aia e măicuţa mea...” A primit sute de buchete de flori, a lăcrimat atunci când primarul localităţii i-a acordat, în urma hotărârii Consiliului local, titlul de cetăţean de onoare, post mortem, lui Ion Dolănescu... S-a bucurat că nepotul preferat, Ionuţ Dolănescu, la rându-i artist apreciat, i-a organizat o mare petrecere... Un singur gând nu-i dădea însă pace. Cel care a făcut renume Perşinarilor, încât pe adresa familiei, din satul situat pe drumul Târgoviştei, soseau avalanşe de scrisori, i-a fost alături doar din ceruri...