Picu Pătruţ, ultimul mare miniaturist al Europei

O expoziţie-document, dedicată operei lui Picu Procopie Oprea Pătruţ, o adevărată "epopee în imagini”, fără egal în tezaurul artei româneşti, îşi aşteaptă vizitatorii în Sala de Oaspeţi a Muzeului Naţional al Ţăranului Român până la început de decembrie.

În "Săliştea cea vestită, de mulţi oameni locuită” s-a născut, în 1818, monahul-ţăran Picu Procopie Pătruţ, cărturarul. În căsuţa sa, modestă, departe de zgomotul lumii dezlănţuite, în singurătatea unei vieţi trăite în credinţă, izolare şi simplitate, Picu Pătruţ se aşeza la masa de lucru şi copia, pe albul paginilor aşezate cu grijă, cărţi ale timpului, nu numai româneşti ci şi scrieri ale lui Alexandre Dumas ori Eugene Sue. Prin caligrafia sa au prins contur manuscrise de o valoare inestimabilă, îndeosebi cărţi religioase, ilustrate cu miniaturi schiţate în culori vii, cu tematică inspirată din cele mai mari sărbători ale creştinătăţii: Naşterea şi Învierea Mântuitorului.

Am descoperit această expoziţie de excepţie, gândită de specialiştii Muzeului Naţional al Ţăranului Român, şi am avut parte de o bucurie plămădită din frumos. Mi s-a deschis portiţa spre mirificul sat transilvan, de la poalele munţilor Cindrelului, "mărgăritarul românesc al Ardealului”, cum îl numea Nicolae Iorga, din care nu lipsesc ilustraţii din viaţa cotidiană, cu oameni simpli, îmbrăcaţi româneşte, în care centrul spiritual este biserica creştină. Imagini ce exemplifică fresca din lăcaşul de cult " Înălţarea Domnului”– monument istoric - întregesc atmosfera vetrei acestui important centru de pictură, unde s-au format numeroşi artişti, iar fondul muzical atribuit completează estetica.

Onisifor Ghibu a descoperit lucrări ale lui Picu Pătruţ şi, impresionat, i-a adunat şi studiat opera. Din 1905 a început să publice în "Telegraful Român” felurite scrieri despre acesta. I-au urmat numeroase pagini semnate de nume sonore ale culturii româneşti. Nicolae Cartojan a fost unul dintre cei care au pus accent pe opera miniaturistului şi talentatului pictor Picu Pătruţ şi totodată poet popular, pe care l-a numit "Anton Pann al Ardealului”. Despre Picu Pătruţ ne-a vorbit doamna Georgeta Roşu, director adjunct al Muzeului Naţional al Ţăranului Român, care a structurat amănunţit expoziţia după ce i-a cercetat îndeaproape opera, coordonând şi o lucrare deosebit de importantă, "Picu Pătruţ, ultimul mare miniaturist al Europei”. "N-a trăit decât 54 de ani, - spune doamna Georgeta Roşu - până în 1872, dar a avut o viaţă plină, s-a impus ca unul dintre cei mai mari miniaturişti pe care i-a avut Europa. A fost numit Anton Pann al Ardealului, făcându-se paralela cu geniul lui Anton Pann – poetul şi muzicianul; i s-a zis şi călugărul ţăran, pentru că, în zona Săliştei, a existat o instituţie specială, a călugărului-ţăran. Femei şi bărbaţi se călugăreau, veneau în mănăstirile din Vâlcea, cum a fost şi Picu Pătruţ la Cheia, apoi se întorceau acasă şi duceau o viaţă normală. Lumea afla despre ei că au fost monahi în momentul în care mureau şi erau îmbrăcaţi în rasa de călugări. Participau la slujbe, la viaţa monahală, dar aveau şi gospodărie în sat şi se îndeletniceau cu toate treburile şi ocupaţiile casnice, aşa cum făceau toţi locuitorii din zonă”.

Picu Pătruţ a fost binecuvântat cu darul picturii şi al ştiinţei de carte. În 1837 a început să copieze manuscrise liturgice iar peste cinci ani, după ce a studiat cu luare-aminte din punct de vedere iconografic bisericile din zonă, fără să fie discipol al vreunui pictor, a aşezat pe hârtie primele miniaturi. "A început de tânăr să lucreze; a început să copieze cărţi şi să le ilustreze, a scris imnuri şi cântări religioase dar şi poezie; a făcut o activitate de răspândire a cărţii care a apărut în străinătate, în sensul că lucrări care erau atunci la modă au fost traduse la noi, în Ţara Românească, iar el le-a copiat şi a contribuit la răspândirea cărţii în rândul populaţiei din localităţile în care a trăit sau prin care a trecut. A fost şi învăţător şi lui i se datorează introducerea unor registre de activitate şcolară, unde a făcut recomandări de îmbunătăţire a activităţii în şcoli”, subliniază doamna Roşu.

Poetul şi artistul autodidact Picu Pătruţ, prin munca sa, a adus lumină în spiritul oamenilor de atunci. "În lucrările pe care le-a copiat şi le-a ilustrat s-a străduit să facă lucrurile în aşa fel încât să nu semene unele cu altele. A ilustrat trei manuscrise legate de Andrei Criteanul Ierusalimineanul. O ediţie aparţie Bibliotecii Naţionale, una - Bibliotecii Academiei, şi una nouă - Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Toate aceste versiuni sunt puse special într-o vitrină fiindcă, deşi este vorba de aceeaşi temă, nu seamănă unele cu altele. Am considerat că e bine să îmbinăm aceste cărţi cu alte categorii de obiecte care se află în zonă, cu broderiile de pe cămăşile de femei şi bărbaţi şi se vede în expoziţie cât de mult seamănă ornamentele pe care le-a făcut pe pagini cu râurile de pe cămăşile femeilor sau cu broderiile de pe clinii de la cămaşa bărbătească”. O idee excepţională, remarcatăde doamna Roşu întrucât, în vecinătatea cărţilor, broderiile se contopesc cu paginile scrierilor sale din care izvorăşte lumină, culoare şi cunoaştere, oglindă a anilor în care oamenii trăiau în rost.

Picu Pătruţ a redat în opera sa 37 de variante de reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, cuprinse în "Octoihul Maicii Preciste”. "Ipostazele sunt nu numai foarte frumoase, emoţionante, dar fiecare are altă expresie, gamă de culori, să nu semene una cu cealaltă. Toată viaţa a lucrat cam 40 de manuscrise. Muzeul prezintă în expoziţie 30, dintre care 21 sunt ale noastre. Unul a fost primit ca donaţie a ÎPS Calinic, care a considerat că această carte era stingheră în biblioteca domniei-sale şi este bine să stea laolaltă cu creaţia lui Picu Pătruţ”, adaugă doamna Roşu, subliniind totodată faptul că genialul monah a ilustrat între altele şi Biblia de la Sankt Petersburg. "Manuscriul precede Biblia propriu-zisă printr-un fascicol de texte religioase, ilustrate cu miniaturi, şi cu un capitol de final în care întâlnim imagini ale sfinţilor din calendarul ortodox, o serie de imnuri religoase, toate ilustrate cu un talent de neegalat. Paginile de manuscris au fost pregătite; unora li s-au trasat spaţiile, chenarele, dar n-a mai apucat să facă miniaturile; altora li s-au făcut doar frontispiciile şi vinietele; alte pagini sunt deosebit de interesante prin felul în care a încheiat cartea respectivă, o scriere în trepte care sfârşeşte cu o vinietă aşezată vertical şi cu semnătura lui. Toate aceste amănunte, pe care le-am observat studiind opera lui, ne-au făcut şi pe noi ca în expoziţie să realizăm etichetele în maniera aceasta, folosind heruvimi sau îngeri. Am preluat aceste elemente spre savoarea şi spre aprecierea publicului. Expoziţia este gândită ca viaţa şi opera lui Picu Pătruţ să fie prezentate prin intermediul unor panouri, marcate de imagini din opera lui, miniaturi cu tematică religioasă, începând de la Adam şi Eva şi sfârşind cu Înfricoşătoarea Judecată de Apoi, sau cu Raiul şi Iadul, după cum erau faptele fiecăruia”, spune doamna director.

Adam şi Eva sunt înfăţişaţi în ipostaze diferite: în Rai, încălcând porunca Lui Dumnezeu, mâncând din pomul cunoaşterii binelui şi răului, smulgând frunze de smochin, pentru a-şi acoperi goliciunea trupească, izgoniţi din Rai şi, ulterior, surprinşi în realitatea cotidiană a Transilvaniei: Eva pe prispa casei, torcând, iar Adam lucrând pământul. Acestă abordare o regăsim în tematica icoanelor pe sticlă zugrăvite de iconarii ţărani. "Influenţa lui Picu Pătruţ este foarte importantă pentru centrul de icoane de la Laz. Se pare că acest centru a fost profund influenţat de miniaturile pe care le-a făcut în carte Picu Pătruţ şi s-au inspirat din temele prezentate de el”, mai spune doamna Roşu.

Biserica lângă care se află mormântul lui Picu Pătruţ este o un lăcaş-monument. "În expozţie se află şi ilustraţii cu fresca din această biserică. Am ales să prezentăm biserica prin imagini foarte mari, aşezate pe verticală aşa încât, dincolo de aceste imagini, să trecem spre casa şi camera lui Picu Pătruţ, pentru a crea sugestia publicului că Picu a lucrat, s-a ridicat de la masă şi o să revină”. Într-adevăr, am tresărit când am ajuns în acest univers! Pe masa de lucru se află o carte ce aşteaptă să fie înjghebată... Are schiţată coperta iar călimara aşteaptă să fie deschisă... Pe lada din apropiere sunt aşezate cu grijă cărţi pentru că, nu trebuie să uităm, Picu Pătruţ, avea, în acei ani, o bibliotecă vastă, cu 200 de volume.

Am plecat de la Muzeul Ţăranului Român cu un sentiment de exaltare sufletească, transmisă, dincolo de trecerea anilor, de opera de o frumuseţe rară a ultimului mare miniaturist al Europei, călugărul-ţăran vizionar Picu Procopie Pătruţ, care după cum spunea doamna Georgeta Roşu, "a reuşit prin opera lui să prezinte într-o manieră inedită şi care să trezească o emoţie foarte puternică, tot ce era legat de viaţa locuitorilor, să transmită mesajele de credinţă, de rezistenţă, pentru că vorbim de o perioadă în care sentimentul patriotic era la mare cinste şi extrem de important să îl manifeşti”. Iar mesajul său a străbătut timpul, vorbind de "de muncă, de talent, de răbdare, de geniu, de credinţă, de patriotism, de un moment de înălţare al spiritului românesc”.