Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au trecut 32 de ani de când Amza Pellea nu mai este fizic printre noi. Însă de-a lungul celor 32 de ani spiritul său a rămas atât de viu, încât e greu de crezut c-a existat cineva în ţara asta care să nu-şi fi amintit măcar o dată pe an, de revelion,de şugubăţul nea Mărin. Dar nu numai personajul cu pricina l-a făcut celebru pe Amza Pellea. Actor total, a îmbrăcat rând pe rând cămaşa ţărănească în rolul lui “Nea Mărin”, războinică în “Decebal” ori “Mihai Viteazul” şi însângerată în “Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” sau “Osânda”.
“Amza trăieşte în America Centrală!”
Pe la începutul anilor 90, am mers împreună cu un coleg de la secţia anchete la Băileşti, la unu de-i ziceau localnicii Miştirlic.Miştirlic ăsta tocmai fusese dovedit de autorităţi că umblă cu rachiu contrafăcut, în beciul casei descoperindu-se o adevărată distilerie. Ei bine, noi mergeam să-l muştruluim în scris şi să-l dăm la ziar, ca element reprobabil şi mic pericol social. În trenul care mergea, taca-taca, abia târându-se de la Craiva la Băileşti, eram în compariment cu doi olteni. Acu ăştia iniţial vorbeau de-ale lor, dar când au auzit că suntem ziarişti, odată le-a venit sângele-n obraji şi cheful de dialog. După ce se interesează ei formal şi află câteva răspunsuri evazive la veşnica întrebare: “Pe la Bucureşti, ce mai e?”, unul dintre ei se adresează serios, cu un uşor aer subversiv: “Auziţi? E adevărat că Amza Pellea n-a murit , ci numai şi-a înscenat moartea, şi trăieşte undeva prin America Centrală?” Deşi la momentul acela Amza era mort de un deceniu, oltenilor încă nu le venea să creadă că îndrăgitul nea Mărin, cel ce le înseninase frunţile de atâtea ori, soţul Vetei, unchiul lui Sucă şi finul naşului Pantelică, e, totuşi. muritor. Am încercat să le spunem că, din păcate, Amza e mort cu adevărat, că i-am văzut mormântul la cimitiruk Bellu din Bucureşti, dar nu s-au lăsat convinşi. În sufletele lor nea Mărin era viu şi liber şi, sigur, din 83 şi până la acea clipă a stat pe plajele cu palmieri şi-a băut coctailuri verzi, portocalii ori galbene, făcând în ciudă securiştilor şi comuniştilor din ţară. Ce e drept, la Miştirlic acasă am băut pentru prima oară în viaţă zaibăr, dar fix zaibăr din care bea şi Amza după ce-l interpreta pe nea Mărin, în noaptea de revelion, şi se ştergea pe mustăţi şi pe gură cu dosul palmei după ce da pe gât paharul cu “motorină”. Vreo două zile cât am stat la el, ne-a ţinut Miştirlic numai pe zaibăr negru şi pe friptură de gâscă (dăduse o boleşniţă în ele, tăiase vreo 30 de zburătoare şi nu mai avea loc în figider să le ţină). La plecare, ne-a dat la fiecare câte o sticlă de plastic de 2 litri. şi cum mergeam noi fuduli, cu sticlele în braţe spre gară, ne-a luat un moş la fix: “ăsta e zaibăr d-ăla de bea nea Mărin. Îl cunosc imediat după culoare. Da aveţi grijă când îl beţi, că e tare de vă crapă cămaşa-n spinare. Când bea zaibăr neaoş, bărbaţilor li să împurpurează obrajii iar la femei li să roşăsc urechile”. Mirat mă întorc spre coleg şi zic: Mă, al dracu moş, cum îşi dete el seama că am zaibăr adevărat ? cum după culoare, că bidonu în care e pus e verde din fabrică, nu se vede nimic prin el?”Mult mai târziu am aflat că moşu râsese de noi, că ghicise ce vin avem în bidoane nu după culoare, ci că veneam de la Miştirlic, iar acela era printre puţinii care mai avea zaibăr neaoş, “nealtoit” cu alte soiuri. şi să te mai miri de unde se inspira Amza Pellea în construcţia personajelor din povestirile sale, când cred că nu există băileştean care să nu mustească de umor!
Aşa s-a născut legenda
Prezent cel puţin un deceniu în nopţile de revelion ale românilor, nea Mărin, “uşor, uşor, pă nesimţite”, vorba lui, îşi făcea temeinic loc în sufletele, conştiinţele şi inimile oamenilor, cucerindu-i definitiv cu verva şi umorul său. Îmi aduc a minte că, undeva, într-o noapte de revelion a anului 1978, când, elev fiind, veneam în vacanţă de la Liceul “Nicolae Bălcescu” din Craiova, abia aşteptam să văd la televizor programul care includea şi o scenetă cu nea Mărin. Cam cu o oră şi ceva înainte de miezul nopţii, după ce înfulecasem antreurile, mama tocmai încălzea sarmalele, să le aşeze aburinde pe masă, lângă o minune de ţuică de prune. “Începe nea Mărin, veniţi repede!”, zice tata. şi începe scheciul: “Mă, fraţîlor, pe nesîmţite, să scursără şi zîlele lu 77. Vorba lu Sandu lu Pezevenchiu: lampă, lampă, iar n-ai gaz, io ţ-am pus şi tu l-ai ars!” Toată lumea, inclusiv mama, cu ochii cât felinarele în televizor. şi ne plimbă nea Mărin pe la munte, pe la cabana Căprioara, pe la Ursuleţu, pe la Zori de zi, că, fermecaţi de spectacolul televizat, am uitat cu toţii de sarmale. După ce se termină “Să râdem cu nea Mărin”, dă-i discuţii şi râsete pe marginea momentului. După o vreme, dinspre bucătărie, vine un miros greu, de ars. “Olei, zice mama, să arsără sarmalele”. În bucătărie era o fumăraie de s-o tai cu cuţitul. Sarmalele scrum. “Bine, mă, zice tata, nea Mărin cără oala cu sarmale pă coclaurile munţilor şi tu nu fusăşi în stare să ai grijă de astea ale noastrela doi paşi? Cu ce mai asezonăm noi ţuica? Dă ciorba acră de oase, că merge şi-un vin rece la ea, şi mâine, pe 1 ianuarie, mai faci o oală de sarmale, că nea Mărin îţi trebui ţie! Da lasă, că masa de revelion o putem servi şi mâine seară, da pe nea Mărin nu-l mai prindeam decât acu!” Atâta bucurie aducea în case olteanul din Băileşti, c-ai fi uitat de toate, numai să nu ratezi fericirea de a-l asculta. Ba mai mult! Amza însuşi povestea că, odată, filma o scenă într-un sat. Curioşi, sătenii erau strânşi ciorchine în jurul echipei de filmare. La un moment dat, observă că un moş se tot agita în mulţime, zâmbindu-i şi făcându-i semne cu mâna. Cum îi prindea privirea, îndată moşul ţopăia ca un flăcăiandru gesticulând afectuos. “Mă, n-om ştii de undeva”, gândeşte Amza şi se îndreaptă spre el. “Tataie, ne cunoaştem de undeva, om fi rude şi eu nu ştiu?, âl întreabă. “Păi, cum să nu ne cunoaştem, mă, nea Mărine, că de câte ori apari tălică la televizor, numai în ochii mei te uiţi, auzi, numai în ochii mei!”Aşa le intra Amza Pellea oamenilor în case şi în suflete, vorbind pe înţelesul tuturor şi fiind înşeles în egală măsură de oltenii lui, de moldoveni şi de ardeleni.
Amza Pellea mai tare ca Kirk Douglas
Acum câţiva ani, tot cam în preajma Crăciunului, cam cu două săptamâni înainte de seara de revelion, am fost pe la Siliştea Gumeşti, judeţul Teleorman. Ce părere credeţi că aveau urmaşii moromeţilor despre Amza Pellea? Ca de fiecare dată, ca să contracareze frigul de afară, cei adunaţi în faţa cârciumii lui Boţoghină, se serveau cu o ţuică fiartă. Cum se apropia revelionel despre el vorbeau şi despre momentele comice care se derulau pe atunci in noaptea dintre ani. La un moment dat, încălziţi de ţuică şi răscoliţi de amintirea revelioanelor de altădată, discuţiile între membri muşteriilor lui Boţoghină încep să se înfierbânte. “Alea seri de revelion, bă! Păi când începea nea Mărin să povestească întâmplarea când a pierdut Sucă puşca la armată, sau când a închis damigeana în casa de bani, de-au spart-o şi-a curs vinul pe la broască, ăla umor de calitate! Ia dă fuga, bă, Gâldău, şi mai adă cinci ţuici, că eşti mai tânăr! Că, uite, vine nea Lae şi el oricum nu bea!”, râde unul dintre ei. Cel sosit, Dumitru Dogaru, zis nea Lae, se bagă repede în vorbă:”ştiu că ultima dată fusese directorul teatrului din Craiova, până să moară. Pe aici, pe la noi, s-a zvonit că l-au omorât securiştii, că într-o scenetă, în loc să zică “Leana din capu satului”, a zis “Leana din capu statului!” şi analfabeta aia nu ierta pe nimeni. Cred că a fost născut să interpreteze rolul lui Mihai Viteazul. Era un actor de talie mondială. şi fata lui, Oana Pellea, este o actriţă desăvârşită, de mare calibru. Amza interpreta scenete d-astea, cu întâmplări olteneşti. Cum dracu să nu te uiţi la el când le zicea aşa bine?” La rândul său, prins total de tema discuţiei , Cristian Boţoghină sare cu vorba de după tejghea: “În România, eu l-aş vedea pe Amza Pellea în primii mari cinci actori ai noştri, cu Piersic, cu Dem Rădulescu, Toma Caragiu şi Puiu Călinescu. Sunt convins că, dacă trăiau ăştia sub alt regim în perioada lor de glorie, luau Oscarul. Dar România era atunci marginalizată. Păi unde mergeam noi? Ne duceam la Festivalul de film de la Berlin sau pe la ruşi. Păi, te strâmbai de râs numai când îi vedeai faţa lu Puiu Călinescu!Se zice că dacă Birlic s-ar fi născut în Franţa, ar fi fost mai mare ca Louis de Funes. Florin Piersic, dacă era francez, nu era mai bun ca Alain Delon? În America, Amza Pellea n-ar fi fost mai bun ca Kirk Douglas, John Wayne sau Marlon Brando? Era un mare actor, domnule, făcea comedie, făcea dramă, făcea de toate! Mai găseşti acuma unu ca el în generaţia asta? Ne-au invadat acum canalele de televiziune cu telenovele şi muzică de proastă calitate. La revelioanele de până în 89 te tăvăleai de râs. Cine dracu mai râde acum? Numai aiureli!”
Nea Mărin ne zâmbeşte din carte
Dacă Cel de Sus i-ar fi îngăduit să aibă longevitatea maestrului Radu Beligan, de exemplu, este de neimaginat câte alte roluri ar fi făcut pe scenă, câte alte personaje ar fi interpretat în filme şi câte cărţi ar mai fi apărut cu hâtrul nea Mărin. De curând, s-a lansat pe piaţă volumul cu absolut toate scrierile şi scenetele interpretate de Amza Pellea sub personajul lui nea Mărin. Multe dintre texte sunt inedite, nemaifiind publicate într-o altă editare. “Oamenii imi spun că le e dor de Amza. Dacă, citind această carte, nea Mărin v-a bucurat sufletul, pomeniţi-l zâmbind pe Amza Pellea şi aprindeţi-i o lumânare, poate găseşte drumul înapoi spre casă. Eu oricum îl aştept în fiecare zi. Mulţumesc!”, scrie Oana Pellea în prefaţa volumului “ Să râdem cu nea Mărin”. Ata cu atât mai mult cu cât, pe 12 decembrie, are loc, la Băileşti, comemorarea “Firul luminii lui Amza Pellea”. Ca în ultimii ani, din parcul oraşului se aprind candele şi se merge în şir indian până la casa memorială. Sensul comemorării este ca lumina lui Amza să dea lumină sărbătorilor de iarnă. Poate, dacă-i citiţi şi cartea şi zâmbiţi împreună cu el, într-adevăr, s-ar putea să afle mai lesne drumul spre casă şi spre inimile voastre. Aia ie!
Citește pe Antena3.ro
