Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un proces început în 1936, redeschis în 2003, susține o cerere de retrocedare a unui ordin călugăresc catolic din Oradea care vrea să obțină, pe calea instanțelor din România, renașterea unor decizii impuse prin Dictatul de la Viena. În 1940, România a fost obligată samavolnic, sub presiunea puterilor fasciste, să cedeze o parte din Transilvania, bunuri ale statului din teritoriile ocupate fiind trecute în proprietatea statului horthyst. Revenirea în matca firească a teritoriilor românești a fost urmată de desființarea prin lege a consecințelor Dictatului. În anul Centenarului există zbateri pe diferite căi, inclusiv prin abuz de drept, pentru o rescriere a istoriei și anularea tratatelor care au consfințit reîntregirea României. Procesul pe care îl prezentăm durează de 82 de ani.
În această săptămână, luni, 12 noiembrie, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut pe rol o nouă ședință în dosarul nr. 1192/1/2018, judecat de Secția de Contencios Administrativ și Fiscal. Părțile intimate - Guvernul României, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Serviciul Român de Informații, sunt chemate în instanță de contestatorul - Ordinul Canonic Premonstratens Oradea, care a ridicat o excepție de nelegalitate a unui act administrativ. Actul contestat este legat de bunurile solicitate pe diverse căi de Ordinul călugărilor subordonat Bisericii romano-catolice. Bunurile revendicate se află în Oradea, Băile Felix, comune din Bihor și cuprind clădiri de patrimoniu cu destinații educative, medicale, sociale, la care se adaugă 1.100 de hectare de păduri, fânețe, terenuri arabile. Călugărul Fejes Rudolf Anzelm a declanșat acum 15 ani campania de retrocedări, depunând cereri pentru obținerea proprietății clădirii în care funcționa Colegiul Mihai Eminescu, stadionul Voința din Oradea, plus 47 de imobile din Stațiunea Băile Felix și terenuri agricole din șapte sate. Temeiul cererii erau deposedări făcute de comuniști, deși adevărul istoric era cu totul altul.
Bunuri reglementate de Tratatul de la Trianon
Comisiile de revendicare și instanțele au respins cererile ordinului călugăresc pentru că bunurile respective fuseseră intabulate de statul român în perioada interbelică, urmare a trecerii în proprietatea sa prin Tratatul de la Trianon care a consfințit drepturile României asupra Transilvaniei ca urmare a dezmembrării Austro-Ungariei la finalul Primului Război Mondial. Ordinul călugărilor a atacat în instanță, în 1936, intabularea, dar nu a putut prezenta la niciunul din procese documente care să-i ateste dreptul de proprietate, statul maghiar doar încredințându-i administrarea proprietăților. Dictatul de la Viena aduce pentru călugării din Oradea o reînnoire a administrării bunurilor din partea statului horthyst . În 1945, după ce România intră în drepturile sale asupra teritoriilor, deciziile ce decurgeau din Dictatul de la Viena sunt anulate prin Legea 260/1945. Nesocotind drepturile legale ale statului român, zeci de procese sunt deschise pentru a contesta intabulările din 1936 și Legea 260/1945.
Tokes Laszlo face presiuni asupra instanței
Tokes Laszlo a susținut prin manifestări publice demersul călugărilor din Oradea pentru recuperarea proprietăților pierdute prin Tratatul de la Trianon. În 2013, înaintea unui termen care judeca cererea de revendicare a Colegiului Mihai Eminescu, europarlamentarul Tokes a condus o manifestație în fața unității de învățământ care, potrivit documentelor, nu a fost niciodată în proprietatea ordinului călugăresc. Ilie Bolojan, primarul Municipiului Oradea, s-a prezentat în instanță personal pentru a respinge cererile de ieșire din patrimoniu a Colegiului Mihai Eminescu. La fel au procedat și autoritățile locale de la Băile Felix și din comunele bihorene vizate de călugării maghiari. Prin comparație, la Sibiu, primarul Klaus Werner Iohannis nu a atacat niciuna din cererile de revendicare depuse de cultul religios al comunitățiii germane.
Citește pe Antena3.ro
Cărturarul patriot Onisifor Ghibu, pus la zid
Documentele cele mai consistente care au stat la baza deciziilor de intabulare în 1936 a proprietăților deținute legal de statul român au fost scoase din arhivele mai multor state de Onisifor Ghibu. Ministerul Instrucțiunii Publice îl însărcinase pe cărturarul patriot, profesor de Drept la Universitea din Cluj, cu documentarea și susținerea acestei acțiuni. Dovada cea mai zdrobitoare prezentată de Ghibu era că însuși Codul Civil maghiar interzicea Ordinului Premonsratens să dețină proprietăți. Rectificarea cărții funciare în sensul acordării cu realitatea istorică s-a produs prin decizia instanței din Oradea, în 1937. Episcopul romano-catolic a atacat sentința, dar a pierdut și recursul în 1938.
Biografia lui Onisifor Ghibu, militant pentru drepturile românilor din Transilvania, cuprinde momente exemplare de patriotism și de apărare a intersului național. În 1915 a fost condamnat la moarte în contumacie de Curtea Marțială maghiară din Cluj. După Marea Unire, contribuie la reorganizarea Universității din Cluj, este ales membru corespondent al Academiei Române. După instaurarea regimului comunist, este condamnat la doi ani de închisoare în 1956 pentru un mesaj adresat conducerii URSS prin care cerea revenirea Bucovinei și a Ținutului Herța la România. După moartea lui, la Sibiu, în 1972, încep din 1974 să-i fie publicate lucrările. În cursul proceselor deschise de Ordinul Canonic Premonstratens Oradea după anul 2000, avocatul călugărilor îl consideră pe Onisifor Ghibu „legionar” și „naționalist antimaghiar”, un „impostor care nu a avut calități oficiale în fața instanțelor”.
Publicația Bihoreanul a prezentat pe larg valul de procese care, iată, par fără sfârșit. Publicația din Oradea s-a ales cu o plângere penală în 2013 pentru relatările de la procesele în val. Ca noutate în acest serial, notăm că ședința de la ÎCCJ din 12 noiembrie 2018 a decis admiterea cererii de abținere a judecătoarei Adriana Secrețeanu la cererea de recuzare formulată de Ordinul Canonic. În iunie 2018, și judecătoarea Dinu Florentina a primit încuviințarea de abținere în dosarul 1192/1/2018, aflat în stadiul procesual de recurs la contestația în anulare.
„Dovada zdrobitoare prezentată de Onisifor Ghibu în instanță era că însăși Codul Civil maghiar interzicea Ordinului Canonic Premonstratens să dețină proprietăți”
