Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul meu coleg de cămin grozăveştean şi-a luat în serios rolul de prezidenţiabil şi ne arată un alt chip. S-a săturat, pasămite, să tot fie băiatul bun, din plan secund, i-a ajuns. Nu demult era al doilea, după Mircea Geoană. Omul din spatele bostănăţarului din Dăbuleni, iepuraşul din cursa prezidenţială de coşmar. Chiar cursă, nu altceva! Apăreau împreună mereu, umăr lângă umăr, şi îşi jurau prietenie veşnică şi fără bătrâneţe. Anii au trecut, soţul Mihaelei s-a topit în anonimatul unui parlament câtă frunză şi iarbă, iar prieteniile politice s-au destrămat ireversibil. Apropo, cum să desfigurezi un concept atât de minunat – prietenia -, asociindu-l cu politica ? Ce prietenie e aia clădită pe interes şi conjunctură ? De ce nu-şi spun complici, fiindcă realitatea nu poate fi cosmetizată sau ignorată ? Suntem complici la acest program politic, cam aşa ar trebui să sune declaraţiile de iubire dintre activiştii de partid ! În politică, şi nu numai, din păcate !, complicităţile sunt fundamentale, decisive, nicidecum aşa zisele “prietenii”...
La scurt timp, locul nefericitului amic al americanilor a fost ocupat de Victor Ponta. Juruinţele de dragoste ale noului cuplu s-au înghesuit în spaţiul public şi au aprins imaginaţia electorală a românilor. Nedespărţiţi la televizor, la mitinguri, în poze, în scandări şi lozinci, ce mai, amor nebun ! Îi ţinea în strânsură ura de moarte (şi frica, oare ?) nutrită împotriva Tiranului, nu vreo chimie specială ori proiect măreţ. Relaţia s-a oxidat, bag seama, priorităţile sunt altele acum. Premierul se bâlbâie şi joacă “parşivel”, guvernarea nu mai este calul ăla alb pe care să-l călăreşti în drum spre Cotroceni. Dimpotrivă, devine pe zi ce se scurge o gloabă răpciugoasă şi schiloadă. Slăbiciunile partenerului de uniune, intervenţiile deloc hotărâte şi mature în chestiuni inflamabile l-au îmboldit pe Crin să ne arate “chiloţeii”. Un pas alăturea l-ar arvuni gloatei, s-a gândit, uitând de loialitate şi onestitate. Calcul sinucigaş, intuiesc eu. Pe seară, când copiii netatuaţi şi nenărăviţi la etnobotanice merg la culcare, iar doamnele cu creştere de pension îşi acoperă ochii, copreşedintele USL şi-a dat arama pe faţă. Curios, liderul liberal a încurcat fundul cu faţa şi a ieşit ce a ieşit. Staţi liniştiţi, însă, ne-a asigurat el, nu-mi tremură chiloţeii dacă se supără pesediştii pe mine ! Of, ce gafă, stimabile, mă rugam să ne spui că porţi chiloţi, şi nu “chiloţei” ! Căci am fi înţeles astfel că ascunzi în lenjeria intimă ditamai bărbăţia şi te putem vota liniştiţi şi încrezători. Adevăraţii bărbaţi de stat nu poartă chiloţei, pentru că altfel i-ar bănui electorii de frivolitate şi fel de fel de apucături pidosnice. Obsesia cotrocenistă a şefului senatului s-a îngroşat şi nu anunţă nimic bun. L-am descoperit brusc lipsit de scrupule şi capabil de a-şi lovi camaradul prin surprindere, în stare să se folosească de orice în bătălia prezidenţială de la anul. Să sacrifici “prietenii” şi amintiri, bucurii şi tristeţi comune doar de dragul de a te încorona întâiul om în stat nu e tocmai o probă de caracter. Din contră, dar cui îi pasă, scopul scuză dintotdeauna mijloacele. Măcar de şi-ar fi pus pe el nişte budigăi, din ăia neaoşi, şi nu “chiloţei”... Păi, ziceţi şi dvs, v-ar conveni un preşedinte cu “chiloţei” ?
