Cotele apelor pe scara Richter

Si daca in loc de inundatii era seceta, ca acum doi ani, romanii tot fiii ploii erau

Dupa cat am cladit in trei cincinale de postcomunism, am ramas tot fiii ploii. Inundatiile au luat de-a valma case de chirpici, poduri subrede, au aruncat dealuri plesuve peste oameni si animale - s-a ajuns la invataturile lui Iliescu catre fiul vitreg Nastase, cum ca lacomia nu scapa nepedepsita.

Apropo insa de Iliescu: pe vremea lui, taranimea a fost folosita drept masa de manevra. Muncii cu sapa si plugul tras de cal i se spune agricultura de subzistenta, asa cum se vede in lumea a treia, iar majorarea PIB-ului in agricultura nu se masoara in miliarde de lei, cum arata statistica, ci printr-un porc in plus, sase gaini in loc de patru ori un vitel intarcat prea devreme de la ugerul vacii slabe. Iar dupa un deceniu de migratie inversa, de la oras la sat, alimentata de cohorte de someri, de pensionati prematur si de saraciti-de-tranzitie care s-au agatat de agricultura ca de o ultima resursa de subzistenta, Dumnezeu arata ca nu doarme. Si pravale Potopul peste pacatele alesilor neamului.

Asadar, peste jumatate de tara, acea Romanie rurala care era oricum condamnata, s-a abatut blestemul inundatiilor. Ce face cealalta jumatate? Asteapta. Dupa viiturile catastrofale, un cutremur ar mai lipsi. La o miscare mai serioasa a scoartei terestre, orasenii risca sa li se faca tandari termopanele, faianta, lustra si televizorul din import, luate cu credit de la banca. Potrivit unui studiu al Bancii Mondiale, un seism de peste 7 grade pe scara Richter ar provoca daune de peste 1,5 miliarde de dolari, iar jumatate dintre societatile de asigurari ar da faliment. Sa presupunem insa prin absurd ca toti asiguratorii isi vor onora toate politele. Vor putea supravietuitorii sa-si cumpere ceva cu banii primiti ca despagubire? Nu, fiindca pretul apartamentelor se va dubla. In locul blocurilor-cutii de chibrituri la marginea Bucurestiului, ar rasari bordeie si bidonville-uri ca la Delhi, Lagos, Lima ori Cairo.

Totusi, e corect sa recunoastem ca nimeni in lumea asta nu se poate pune cu natura. In acelasi timp insa, o constructie economica solida, cu suficient ciment la fundatie, reuseste sa treaca mai usor peste socurile unor inundatii si cutremure ori peste un ciclu electoral. Acum, in momentele grele, se demonstreaza cel mai bine ca politicienii romani nu s-au ocupat de gestionarea tarii, ci de propriile "business-uri". In locul lor a administrat Fondul Monetar International. Spre deosebire de polonezi sau de unguri, care au introdus reformele repede, reusind sa opreasca degradarea mediului, a invatamantului, a sistemului sanitar si de pensii, noi am deturnat banii de la scoli, spitale, drumuri si poduri ca sa ajungem, mai tarziu decat ei, la aceleasi rezultate macroeconomice.

Sunt insa si altfel de ploi - de exemplu ploile de bani. Cantitatea de bani intrata in tara in 2004 n-a gasit suficiente puncte de atractie in economia reala, ci s-a inghesuit in zona bancara, la bursa sau pe piata imobiliara. Asta inseamna ca daca maine aceste capitaluri ar pleca brusc, din cateva miscari, cursul euro ar ajunge cu 10.000-15.000 de lei mai sus, dobanzile s-ar duce la 20%, iar inflatia s-ar intoarce hotarat in zona de doua cifre. Ar fi echivalentul unui cutremur dupa inundatie, la care fundatia economiei nu va rezista, pentru ca n-a fost intarita cu destul ciment.

Concluzia e fara dubii. Suntem fiii ploii, fiindca in lipsa unei viziuni care sa o duca spre o crestere durabila, economia romaneasca nu poate ramane decat la mana conjuncturilor: inundatii, cutremure, pretul petrolului, cursul euro/dolar. Politicienii au reactionat cu intarziere la puhoaiele de lacrimi ale oamenilor ramasi lipiti pamantului, pentru ca politicienii au o problema serioasa in a imparti cu prostimea avutul pe care il strang de pe carca tarii. Ba mai mult, cand e vorba sa repare drumurile si podurile pentru care s-au strans dari si biruri insemnate, traiesc senzatia ca sunt furati. Din toate aceste cauze, nu poate iesi decat un capitalism rezistent pana la prima ploaie, penalizat de romanii care cauta societatea de consum in alte parti. Iar noi, cei ramasi aici, in Romania, vedem cum tara se duce de rapa, chiar si fara inundatii, an de an, scoala dupa scoala, spital dupa spital, sosea dupa sosea.