Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu puţină vreme înainte de a împlini zece ani de când, la 22 noiembrie 2005, Bundestagul a investit-o Cancelar federal al Germaniei, Angela Merkel se confruntă cu un puternic val de contestări. Potrivit unui sondaj de opinie. realizat de Focus Online, 1 din 3, adică 33 % dintre germanii chestionaţi, îi cer să demisioneze, în vreme ce 52% o vor în continuare în funcţie. Semne de întrebare ridicând cei 15 % nehotărâţii, despre care nu se poate, deocamdată, spune cum vor înclina balanţa.
Cauza dramaticei pierderi de popularitate a celei pe care multă lume o considera „noua Doamnă de Fier”(prima, în ordine cronologică, fiind Margaret Thatcher, „Doamna de Fier” a Marii Britanii) este, după cum lesne se poate bănui, politica sa privind refugiaţii. O politică de pe urma căreia s-a declanşat o adevărată criză în Germania. O criză care a lovit şi în alte state europene şi care a fost sever criticată atât în patria doamnei cancelar cât şi de către personalităţi politice marcante din mai multe ţări
Până aici, nimic surprinzător. Surpriza ( dacă o putem numi aşa?!) vine, însă, atunci când vedem că unul dintre criticii neînduplecaţi este nimeni altul decât Traian Băsescu. Cel pentru care, în anul 2012, Angela Merkel a intervenit, în mod direct şi categoric, ajutându-l să rămână Preşedinte al României, deşi, în majoritatea lor zdrobitoare, românii l-au vrut demis. Va fi aflat, până la urmă, doamna cancelar federal că protejatul domniei sale a minţit-o cu neruşinare atunci când i-a spus că în Legea fundamentală a României nu există prevederi privind demiterea preşedintelui? Nu avem ştiinţă despre aşa ceva şi, chiar dacă a aflat, nu avem dovezi că şi-ar fi exprimat regretul pentru consecinţele dezastruoase cu care s-a soldat neinspirata sa intervenţie.
Aşa după cum nu putem decât să regretăm faptul că doamna cancelar federal nu a avut la dispoziţie mai multe informaţii despre profilul psihologic al Amiralului Dezastrului Naţional, despre moralitatea sa dubioasă, despre apucăturile sale ruşinoase de pe urma cărora i s-a dus vorba că muşcă mâna care l-a hrănit.
Dovadă că Traian Băsescu şi-a închis amintirile într-un cufăr zdravăn ferecat şi, mai nou, o critică amarnic pe protectoarea sa de până mai ieri. Făcând toate acestea tocmai pe când distinsa doamnă merita, poate, un gest cavaleresc, de solidaritate, din partea naufragiatului politic pe care şi colacul de salvare, aruncat acum trei ani, l-a scos la liman.
Vă veţi întreba „dacă?” şi „pe cine?” mai interesează trăncăneala lui Traian Băsescu, fie şi dacă este vorba despre o temă atât de presantă cum este cea a refugiaţilor? Fireşte că pe mai nimeni, dar putea să piardă individul un asemenea prilej şi să nu-şi sloboadă palavrele sale fără sare şi piper şi fără a se erija în apărător al cauzei norodului?
Şi uite aşa se face că, Traian Băsescu, marele maestru al combinaţiilor de trei parale dar nici-o condamnare, o iniţiază pe Angela Merkel în tâlcurile acestei ziceri amare şi pline de miez, din comoara de înţelepciune a românilor: „Nici-o faptă bună să nu rămână nepedepsită”.
