Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
El vă face să o fredonați continuu și să revină intermitent. Iar ritmul e legat de matematică. De știința fundamentală cea mai importantă, ce n-a fost inclusă pe lista de premii de către Alfred Nobel, dar care a fost utilizată de Einstein și i-a adus Premiul Nobel pentru Fizică. Albert Einstein însă cânta foarte bine și la vioară. Era fan Mozart și chiar a zis că dacă nu ar fi fost fizician, probabil că ar fi devenit muzician: „Mă gândesc adesea la muzică. Îmi trăiesc visele în muzică. Îmi văd viața în termeni de muzică… Cea mai mare bucurie în viață o primesc din muzică.”
Legătura dintre muzică și matematică este de mult studiată. Și nici nu are cum să nu existe cât timp la pian, de pildă, principalul obiect muzical de compoziție, notele clapelor albe se repetă din 7 în 7. Iar dacă se înlocuiește fiecare notă cu un număr de la 1 la 7, se obţine un şir de elemente ce se succed din 7 în 7.
Iar în muzică nu vorbim doar de tempoul mai rapid sau mai lent, măsurat de metronom, ci și de măsură, de suma duratelor notelor dintr-o măsură de 2/4 sau 3/4, ca să se vadă mai clar matematica din muzică.
Pe care, cercetătorul român Dan Tudor Vuza a făcut-o când și-a elaborat teoriile asupra structurilor ritmice. Pentru ca Universitatea din Chicago să includă în cadrul cursurilor de matematică muzicală un capitol despre „Canoanele ritmice ale lui Vuza”.
Să dăm însă Cezarului ce e al Cezarului. Primul care conștientizează opinia publică că muzica este matematică e cel cunoscut pentru teoria matricilor, James Joseph Sylvester, care o face încă din secolul XIX. El a introdus termeni ca „matrice”, „graf” ori „discriminant”.
Potrivit lui Sylvester: „Nu poate fi descrisă muzica ca matematica simțului, matematica ca muzică a rațiunii? Muzicianul simte matematica, matematicianul gândește muzica…”.
Profesorului de matematică Grigore C. Moisil, celebru pentru butade precum: „Știți ce este un pesimist? Un optimist bine informat”, obișnuia să asculte la o masă a restaurantului Corso din Iaşi, un vals compus de el! Unul dintre discipolii săi a fost nu mai puțin cunoscutul și polivalentul Mircea Malița.
Din această pleiadă de matematicieni nu putea lipsi regretatul Solomon Marcus, care a făcut o remarcă nu neapărat legată de muzică, dar importantă pentru intelectuali: „Disciplinele au apărut foarte târziu în istorie, s-au cristalizat abia în urmă cu câteva sute de ani, o imens de lungă perioadă de timp învățarea s-a făcut fără vreo împărțire pe materii”. Ar rezulta că intelectualii e nevoie să știe orice-i util în educația lor. Fragmentarea cunoașterii, după cum sublinia Marcus, nu ajută la nimic. Deci nu se poate spune că cineva e intelectual fiindcă a absolvit facultatea de matematică sau pe cea de fizică, ci pentru că are capacitatea să lucreze cu intelectul.
Poate părea perimat, dar, în vechime, preceptorii și guvernantele ofereau un corpus unitar de cunoaștere diversă, menit nu doar să transmită cunoștințe, ci și să formeze caracterul, precum și capacitatea de a gândi logic și de a sesiza nuanțe.
Ocazie cu care merită menționat că maestrul raționamentului, Sherlock Holmes, cânta la un violoncel Stradivarius, dar e bine de citat și un studiu intitulat „The Rhythm of Markets” (Ritmul piețelor), realizat la Universitatea Claremont din California. Este drept că în vremuri în care muzica „zilei de azi” nu mai e ca în timpurile neinflaționiste și cu sporuri de productivitate ale lui Bob Dylan şi „Subterranean Homesick Blues”, ci e una care îți lasă un gust persistent de artificial, inautentic, prea căutat, prea „industrial” și prea aseptic.
Important este însă că „utilizând datele din Billboard Top 100, creăm indici ai sentimentului muzical care măsoară mai multe dimensiuni ale emoțiilor publicului prin instrumente naturale de procesare a limbajului. Am descoperit că indicii sentimentului muzical se află în corelație pe termen lung cu actualii indici ai sentimentului consumatorilor și acționează ca predictori semnificativi din punct de vedere economic și statistic ai evoluției mai multor indici financiari. Mai exact, am descoperit că randamentele lunare ale Dow Jones, Nasdaq și S&P 500 sunt influențate pe termen scurt de evoluția indicilor sentimentului muzical și că, în plus, aceștia pot funcționa și pe termen lung ca semnale privind trendurile din piață. Utilizând aceste rezultate, putem crea strategii de tranzacționare bazate pe indicii sentimentului muzical mai eficiente, din punct de vedere al raportului risc-randament, decât tradiționalele strategii de cumpărare și păstrare de acțiuni", susțin autorii studiului.
Cercetare ce i-a atras atenția și lui Andy Haldane, cel care a lucrat între 1989 și 2001 la Banca Angliei ca economist-șef și director executiv de analiză monetară și statistică. Referindu-se la lucrarea menționată, el a declarat că banca centrală își poate îmbunătăți înțelegerea mecanismelor de funcționare a economiei folosindu-se de masa de date în continuă expansiune cu privire la viața cotidiană, din care fac parte și gusturile muzicale.
Sigur că muzica e matematică, după cum deja am stabilit și de aceea sunt influențați indicii bursieri. Din păcate, gusturile precare ale românilor și fuga de matematică fac să se manelizeze întreaga economie, iar respectul pentru productivitate să fie înlocuit cu inflația, fiindcă, de regulă, banii pot fi pretinși doar când se realizează un produs util!
Apropo de asta, filologul George Pruteanu i-a atras atenția unui cunoscut manelist că sunt cuvinte care deși au aceeași terminație nu rimează atunci când sunt puse în strofe, precum „impresie” și „farmacie”. Dar știți care a fost reacția stupefiantă a guristului: „Ei, nu! Haideți să vă arăt eu că rimează…”.
Citește pe Antena3.ro
