Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Străbat ţara cu maşina. Şi-mi vin în gând tot felul de nume... Băsescu, Boagiu, Berceanu, Orban, Rus... Unii chiar şi de câte două ori. Stau în coloană pe un drum naţional. Şi nici măcar nu e DN 1. Şi nici măcar nu suntem aşa de mulţi. Şi tot stăm. Şi ne minunăm. Gândurile noastre formează un cor. Băsescu, Boagiu, Berceanu, Orban, Rus... Nu avem nevoie de autostrăzi. Băsescu... Pai, da, el nu avea nevoie. Nici noi de el. Deodată îmi apar în minte feţe zâmbitoare şi foarfeci şi panglici. Fericire! Se inaugurează autostrada. O dată, de două ori, de trei ori... Aceiaşi! Băsescu, Boagiu, Berceanu, Orban... Rus şi-a inaugurat doar masterplanul. Şi de atunci suntem deja mai fericiţi. Poate am eu ghinion şi am luat-o pe drumul mai aglomerat. Întotdeauna drumul pe care eşti pare cel mai aglomerat. Da, şi mereu cealaltă bandă e mai bună, merge mai repede. Până ajungi pe ea. Am timp să admir peisajul. Să văd hotelurile abandonate. Asta mă duce cu gândul la alt ministru. Depăşesc rapid momentul. Mă uit pe facebook. Un prieten e blocat pe DN 1. Şi el zice tot de ei... Băsescu, Boagiu, Berceanu, Orban, Rus... Din tot sufletul. Cineva scrie de drumurile din Moldova. Tot cu ei în gând. Un alt prieten stă la pod la Giurgiu ca în tabăra de socializare. Cu orele. Băsescu, Boagiu, Berceanu, Orban, Rus... Vă mulţumim! Des! Şi din toată inima!
