Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Starea corupţiei în România în 2007 este bună spre excelent. Ultimul barometru, Transparency International, arată că românii înşişi cred că ţara lor e cea mai coruptă din Uniunea Europeană. Cetăţenii se bazează pe instinct, patriotism şi experienţă personală.
Starea corupţiei în România în 2007 este bună spre excelent. Ultimul barometru, Transparency International, arată că românii înşişi cred că ţara lor e cea mai coruptă din Uniunea Europeană. Cetăţenii se bazează pe instinct, patriotism şi experienţă personală.
În virtutea adevărului că mecanismele sociale se reglează şi de la sine, după exemplul naturii, de pildă, numărul veveriţelor va scădea dramatic dacă îi protejezi duşmanii, corupţia creşte cu cît te dai mai tare la ea. Avîntul corupţiei în România este consecinţa directă chiar a luptei cu corupţia. Conform barometrului TI, între 2004 şi 2006 aveam un procent mediocru de corupţie. Saltul s-a produs în 2007. De la 25 la 33 la sută. Mai tare ca prezenţa la vot. O primă concluzie. Lupta împotriva corupţiei dezvoltă fenomenul. În timpul acesta, independenţa justiţiei scade văzînd cu ochii. Cu ochii magistraţilor. Un studiu TI arată că magistraţii mărturiseau că au crescut presiunile politice asupra lor, campioană la presiuni fiind preşedinţia. O fi vreo legătură, de vreme ce parlamentul şi partidele apar în mintea şi sufletul celor chestionaţi ca fiind în topul corupţiei. Aşa s-a format reflexul: n-ai cum să ai încredere în ăştia!
Cînd e vorba de exemple concrete, rupte din viaţa fiecăruia, şpăgile încep să aibă personalitate. 27 la sută declară că au dat şpagă la medici, asistente, portari de spitale etc., 11 la sută la poliţie, 10 la sută au dat mită magistraţilor, 9 la sută au înnobilat personalul din educaţie. O mită constructivă, pentru ca sistemul să funcţioneze. Ca să nu se gripeze. Nu le-a cerut nimeni de la obraz ceva, dar dintr-o dată lucrurile nu mai funcţionau. Nu de-al dracului, ci din senin, ca un dat al naturii, al destinului. În prezenţa şpăgii, sistemul prindea culoare în obraji.
Te umflă rîsul cînd afli că poliţiştii noştri, trimişi să-i sprijine pe poliţiştii italieni în cazul Mailat, au fost dijmuiţi la deconturi de comisarul-şef de la contabilitate. În Italia n-au plecat tîmpiţii instituţiei, adică n-a fost vorba de o excursie pentru ca apoi piloşii să dea darul, că s-au aflat în delegaţie. Au fost trimişi oameni care ştiau meserie, nu turişti. Dar, vorba aia, la ce le-a folosit? Întorşi la serviciu, găinarul cu epoleţi de la contabilitate şi-ar fi cerut partea cum făcea odinioară şeful autobazei tiriştilor care se-ntorceau cu blugi. De sila găinarilor ajungi să-i respecţi pe mafioţi. Păi, dacă, la vîrf, poliţiştii se fac între ei fără onoare, jenă sau frică, în faţa scandalului permiselor auto de la Argeş îţi scoţi pălăria. Aici se lucra fin, atent, cu grijă şi respect adînc pentru analfabeţi, să nu-şi rupă pixul în chestionare. În scandalul din Argeş s-a atins sublimul în materie de organizare. În timp ce boii năduşeau la ghişeele statului, în serviciile pe euroi, prestaţia era ca la gravide în clinicile particulare. Să nu se deplaseze inutil, să nu se împiedice pe scări, să nu se enerveze la predarea chestionarului. De-aia permisul obţinut în condiţii extreme era trimis acasă cu mulţumiri pentru participare. Dar ce vorbim de Argeş!? Intraţi pe comentariile ziarelor şi televiziunilor care au pomenit scandalul şi aflaţi cît sîntem de naivi. La permise, molima e lăbărţată ca aviara devenită pandemie.
Concluzia la părerea românului că aici corupţia se-nalţă ca zmeul e simplă: la o luptă constantă şi îndîrjită obţii o corupţie calificată, ireproşabilă. Poate că, dacă eram mai blînzi cu fenomenul, corupţii erau chiar în puşcărie.
