Se duce în altă cameră şi vine cu o cutie în care erau aşezaţi în ordine soldăţei de plumb, un deliciu al copilăriei să “regizezi” lupte pe covor cu infanteriştii, călăreţii şi tunurile de plumb. Sergiu Nicolaescu păstrase cu sfinţenie aceste jucării ale copilăriei şi mi se destăinuia în emisiune, la Antenă, că regizarea luptelor din filme a avut ca inspiraţie şi această joacă a lui cu armate de plumb. Mai deapănă o întâmplare din perioada pantalonilor scurţi. ”La Timişoara, eu conduceam o ceată de prichindei şi ne jucam de-a războiul. Când ne pitulam prin cartier, am descoperit nişte tuneluri secrete săpate de pe vremea turcilor, folosite mai apoi şi de trupele nemţeşti. Am găsit şi pistoale vechi, şi gloanţe descărcate, şi nişte săbii, le-am ascuns într-o încăpere de sub pământ, cred că există şi astăzi. Aceste amintiri cu prichindeii «luptători» m-au inspirat în filmele cu comisari şi băieţei fără acoperiş, care îl ajutau pe comisar, dar şi în serialul Pistruiatul. Să nu uităm că la celebra Academie de Film a lui Spielberg se predă regia scenelor de luptă după secvenţe de-ale mele din Mihai Viteazul, de exemplu şarjele de cavalerie printre bubuiturile de obuze şi ordonarea cailor în ţarcuri de război”. Îndrăgitul regizor simţea în nări aerul tare al meseriei de regizor încă din etapa pantalonilor scurţi.
Talentatul actor Mihai Constantin s-a inoculat cu pofta meseriei de scenă şi film din familie, încă de mic era îndrumat în rostirea cuvintelor de celebrul tată, maestrul George Constantin, el gangsterul-şef Semaca în smoking, de care se ruga să-l cruţe borfaşul mic Lăscărică, jucat de Dinică, “Nu trage, domn' Semaca, sunt eu, Lăscărică”. Îl sfătuia pe Constantin junior cum să se prezinte pe scenă şi cunoscuta soprană Iulia Buciuceanu, mama lui, dar şi mătuşa, fermecătoarea Tamara Buciuceanu.
Bebeluşul Dan Petrescu, pe care-l îmbăia mama, arunca din apă răţuştele de plastic şi cerea o mingiuţă de cauciuc. Iar proaspăta vedetă a fotbalului nostru Răzvan Marin se destăinuia că, puşti fiind şi învârtind mingea prin casă, era obligat de tatăl său, Petre Marin, fundaşul de la Steaua, să şuteze în mingea de la librărie şi cu piciorul drept, şi cu piciorul stâng. De prichindei au gustat din prăjitura meseriei de vedetă.