Pedeapsă da, ameninţare nu

Guvernul anunţă o “listă neagră” pentru persoanele cu un nivel de trai mult peste veniturile pe care le declară. Aşa cum arătam într-un editorial anterior, “în democraţie, controlul averilor nu se face în chip bolşevic”. Constituţia României arată clar în art. 44 alin. (8)  că “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată” şi în alin. (9) că “Bunurile rezultate din infracţiuni pot fi confiscate numai în condiţiile legii”.

Ca senator, în 2004, am propus “Legea transparenţei fiscale”, care avea ca scop cercetarea concordanţei dintre venituri şi averea dobândite de persoane fizice, pe de o parte, şi plata integrală a impozitelor şi taxelor datorate statului, pe de altă parte. Că actualii guvernanţi n-au interes să preia proiectul propus în 2004 nu e de mirare. Cei mai mulţi dintre ei au respins-o încă de atunci, deşi erau colegi de partid cu mine. Rău este că Guvernul anunţă legiferarea printr-o ordonanţă, deşi ne aflăm în domeniul drepturilor civile. Chiar FMI, anunţat ca instituţie de expertiză, cred că nu poate accepta decât un proiect de lege supus dezbaterii publice. Este greşită şi contraproductivă ameninţarea folosită ca suport al legii, iar nu esenţialul: combaterea evaziunii fiscale.

Citez din textul legii:

“Art. 6 (1) ONAF (Oficiul Naţional Anti-Fraudă – înfiinţat prin prezenta lege) va începe acţiunea de control de îndată ce este sesizată printr-o cerere de cercetare.

(2) Cererea de cercetare va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază şi sursele de unde acestea pot fi solicitate ori va fi însoţită de acte doveditoare. Probatoriul minim necesar a însoţi sesizările şi cererile se stabileşte prin legea de organizare şi funcţionare a ONAF.

Art. 7(1) În baza cererii de cercetare, ONAF  este în drept:

a) să solicite persoanei ce face obiectul cercetării să depună o declaraţie în care va arăta veniturile realizate legal şi modul dobândirii bunurilor prevăzute în cererea de cercetare; să identifice bunurile mobile sau imobile pentru care nu s-a plătit impozitul, conform declaraţiei, sau acesta este inferior celui legal şi să asigure evaluarea ori, după caz, reevaluarea bunurilor astfel identificate, printr-o expertiză pentru stabilirea impozitului datorat la data dobândirii; să stabilească veniturile obţinute fără plata impozitului sau a taxelor datorate; cu mandat al procurorului, băncile sunt obligate să comunice valoarea depunerilor aparţinând persoanelor cercetate”.

Prin lege, persoana cercetată avea asigurate toate drepturile de apărare pe care le considera necesare. Modelul acestui act fundamental pentru combaterea corupţiei într-un stat democratic se găseşte în legislaţia fiscală din SUA, Franţa sau Germania. Scopul principal al acţiunii ONAF era recuperarea la bugetul statului, în integralitate, a sumelor datorate din impozite şi taxe. Numai în cazul în care persoana fizică nu plăteşte sumele determinate de ONAF ca fiind datorate statului se procedează la confiscare prin trimiterea cauzei instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel competente. Dacă instanţa constată, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, provenienţa unor bunuri fără just temei, se procedează la executare silită.

În această din urmă materie, în care rezultatele Guvernului actual sunt cvasinule, nu văd cum, acelaşi Guvern, se va dovedi mai competent. Ba mai mult, tonul ameninţător ne-ar putea face să ne gândim la o eventuală – a câta? – politizare a aplicării legii. Totodată, este periculoasă afirmaţia recentă a domnului Blejnar privind accesul în conturile bancare ale cetăţenilor. Democraţia şi economia de piaţă se bazează pe încredere. Mă pronunţ categoric pentru restabilirea tratamentului egal al tuturor cetăţenilor în faţa legii, singurul capabil să depăşească criza de încredere în care ne aflăm. Dar cât de credibilă poate fi acţiunea unui guvern în care clientelismul politic este în floare?

P.S. În editorialul meu din 15/11/ 2010 trebuie făcută corectura “în 1819”, iar nu “1919” pentru anul sosirii ultimului domn fanariot.