Pierdut președinte. Oferim recompensă?

Întrebările curg la Președinție.Pe unde se mai află domnul Klaus Werner Iohannis? A revenit din Florida? În ce stare este președintele României? Câte concedii are pe an? Se prezintă la procesul de la Brașov? Își va invita părinții să vadă Palatul Cotroceni? A renunțat cu totul să mai meargă la Bruxelles, la Consiliul European? S-a mutat în noua reședință de pe malul Herăstrăului? Mai trece prin București după weekend-urile la Sibiu?

Acesta este doar pachetul minim de curiozități firești ale cetățenilor țării care vor să aibă informații despre cel care conduce cea mai înaltă instituţie a Republicii. Românii știu mai multe despre starea Familiei Regale decât despre familia prezidențială, deși în mod normal ar trebui ca lucrurile să stea invers.

Este o enigmă cum o figură politică de calibrul președintelui Iohannis, care a câștigat mandatul de la Cotroceni printr-o mobilizare a rețelelor de socializare, să devină brusc cel mai puțin comunicativ dintre preşedinții României. Asta se întâmplă în condițiile în care toți liderii lumii democratice țin o legătură permanentă cu cetățenii care i-au ales. Un film celebru, Discursul Regelui, a adus în atenție cum se pot corecta disfuncții de vorbire. Cazul nostru stă în alt registru. Domnul Iohannis a dovedit că vorbește fără probleme, a fost profesor de liceu, așa încât excludem mersul la logoped.

Ce se ascunde în izolarea președintelui? Chiar dacă nu este un orator de marcă, o minimă prezență în spațiul public prin adresări directe impune spargerea zidului tăcerii care s-a ridicat între cel ales și români. Administrația prezidențială și-a concediat purtătorul de cuvânt care reușise să transmită doar dorința proprie a echipării Palatului cu o bucătărie nouă. Postul a rămas vacant pentru că nimeni nu se mai încumetă să preia o catapultă de vorbe nerostite. În această ceață, ne putem întreba, mai grav, dacă mimează cineva funcția prezidențială.

Concediile în cascadă, după un calendar care pare scos din obiceiurile de când președintele era doar primar, nu se pupă cu răspunderea funcției actuale. Sunt cazuri când funcțiile îi încurcă pe unii oameni care au fost împinși spre ele, fără dorință. Dacă ar fi așa, problemele se rezolvă simplu, cu acordul părților. Sunt asemenea precedente, nu doar în Marea Britanie, ci și în România.