„Putinizarea Ucrainei”

Expresia ii apartine corespondetului la Kiev al ziarului Le Monde si a fost utilizata cu mai bine de zece zile in urma cand Parlamentul ucrainean a adoptat in prima lectura legea in virtutea careia limba rusa ar urma sa devina a doua limba oficiala a tarii. Presedintele Viktor Ianukovici nu face decat sa-si respecte astfel o promisiune facuta in cursul campaniei electorale cand apropierea de Rusia a fost una din liniile de forta ale programului sau. Iata-l insa si pe cale de a se 'putiniza'…

Dovada ca noul lider de la Kremlin reprezinta un model puternic pentru o intreaga parte a lumii. Comentatorii, expertii in geopolitica si istoricii i-au facut de altfel lui Vladimir Putin si acest 'cadou', i-au utilizat numele pentru a crea conceptele de 'putinism' si de 'putinizare'.

Nu toti sefii de stat de pe planeta au acest privilegiu, de a imbogati limbajul politic prin crearea unor derivatii lingvistice. De o suta de ani insa spatiul sovietic si cel rus a furnizat lumii numerosi termeni de acest gen. In toate limbile pamantului au fost preluati termeni precum 'leninism', 'stalinism', 'trotkism'... Cam toata lumea stie cate ceva despre ceea ce se ascunde in spatele acestor expresii: teroare revolutionara, persecutii politice, milioane de morti… Ceva mai luminos a fost conceptul de 'hrusciovism' in masura in care Hrusciov, lider al fostului URSS dupa moartea lui Stalin, a operat virajul spre 'destalinizare'.

'Brejnevismul' a insemnat apoi o lunga perioada de stagnare, care a fost intrerupta de 'gorbaciovism'. Acest ultim termen a avut o conotatie pozitiva pentru unii, in masura in care Gorbaciov a lansat politica de 'glasnost' (transparenta) si de 'perestroika' (deschidere). Pentru altii insa gorbaciovismul nu a fost decat o iluzie, iluzia unei iesiri din socialism fara intrarea violenta in capitalism…

Dupa Gorbaciov si dezmembrarea Uniunii Sovietice a urmat perioada de 'ieltinism', dar acest termen nu avut o circulatie la fel de 'glorioasa' precum cele precedente. In schimb, in prezent, 'putinismul' a devenit o doctrina in plina inradacinare si inseamna de fapt reconstituirea autoritarismului in Rusia dar si a fostului spatiu sovietic.
'Putinizarea' Ucrainei, dupa cum arata ziarul Le Monde, este un fenomen de natura sa ingrijoreze intreaga Europa democratica. S-ar spune ca dupa 20 de ani de la proclamarea independentei sale Ucraina face acum stanga-imprejur, intoarce spatele Europei si idealurilor de democratie, renunta la cautarea identitatii sale si se indreapta din nou cu bratele deschise spre Moscova.

'Putinizarea' Ucrainei mai inseamna, afirma tot corespondentul ziarului Le Monde la Kiev, un esec profund al acestei tari la nivel economic. Iar faptul ca aceasta tara gazduieste partial Campionatul European de Fotbal, operatiune mediatica prin care regimul de la Kiev vrea sa-si reinnobileze blazonul, nu schimba cu nimic realitatea. In Ucraina toata puterea se afla in mainile presedintelui Victor Ianukovici, sperantele revolutiei oranj s-au sulberat, coruptia s-a intins la toate nivelurile, justitia nu este independenta, opozitia nu are nici o influenta...

Intelege insa Occidentul cat de grava este 'putinizarea' Ucrainei? Simte Uniunea Europeana vantul glaciar care vine spre ea o data cu reconstituirea acelui ansamblu care i-a infricosat timp de atatea decenii pe europeni si care s-a numit Uniunea Sovietica? Pentru ca autoritarismul, clientelismul si capitalismul salbatic se intind acum pe o buna suprafata a fostului 'lagar' comunist, adica incep la portile Europei, in Ucraina, triumfa in Rusia si au facut jonctiunea cu China trecand prin Kazahstan, Kirghistan, Uzbekistan si Tadjikistan. Din punct de vedere geopolitic, Uniunea Europeana se invecineaza in prezent la est cu un gigantic bloc de tari formand un teritorial compact si afisand aceeasi mentalitate si aceeasi dorinta de a se opune ansamblului de valori pe care il apara democratia.

Nu este greu de constatat in prezent ca Ucraina priveste spre Rusia in timp ce Rusia priveste spre Asia. De unde si intrebarea daca Rusia mai poate fi numita o tara cu 'sensibilitate' europeana. A fost o vreme cand presedintele Gorbaciov, in ultimii ani ai Uniunii Sovietice, visa la crearea unei 'case europene', de la Atlantic la Vladivostok. Acela a fost probabil momentul de apogeu al apropierii 'afective' a Rusiei de o Europa pe care o admira, la ora la care Uniunea Europeana era un model fascinant. Cand a venit la putere Boris Ieltin, el a privit mai degraba peste Europa, spre America, s-a inconjurat de consilieri americani si a visat la o revolutie capitalista rapida si spectaculoasa, la transformarea peste noapte a Federatiei ruse intr-o a doua America prospera si dinamica.

Cu Vladimir Putin revine vechiul vis imperial al Rusiei, dar si ambitia de creare a unei 'uniuni euro-asiatice', al carui embrion este Organizatia de Cooperare de la Shanghai.
Din multe puncte de vedere Europa este pe cale de a pierde, prin slabiciunile ei, un 'meci' geopolitic pe care l-a jucat in Est. Deja, organizarea Campionatului European de Fotbal in Ucraina este un pariu politic si diplomatic ratat. Diplomatia fotbalului nu a dat rezultatele scontate, Kievul nu a acceptat nici macat eliberarea opozantei Iulia Timosenko in schimbul acestui cadou mediatic. Impotmolita intr-o criza din care nu gaseste pentru moment o iesire rapida, Uniunea Europeana a devenit, in numai cativa ani, dintr-un model de integrare analizat cu atentie in toate regiunile lumii, 'veriga' bolnava a sistemului economic mondial.

Batranul continent nu merita insa aceasa declasare a sa, fiind singurul care mai conserva urme solide de umanism, progres social si respect pentru echitate, justitie si democratie. In mare parte aceasta stare de slabiciune vine din orbirea cu care a adoptat 'thatcherismul' in economie si 'berlusconismul' in materie de practica politica, pentru ca si partea vestica a Europei produce concepte nefaste derivate din numele unor lideri politici.