Salariile săracilor şi evaziunea Bogaţilor

Eterna dilemă a politicilor economice - dăm salarii mai mari să rezolvăm săracia sau le ţinem în frâu, stimulând prosperitatea bogaţilor - are un răspuns fundamentat într-o expunere a domnului Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR. ,,Disciplina financiară şi creşterea economică” a fost prezentată în iulie 2015, dar este difuzată de Banca Centrală acum, credem, nu întâmplător. S-a indus ideea, printr-o acţiune abilă de manipulare, că BNR a devenit un bastion al celor care se opun creşterii salariilor şi dirijează prin forţa ei instituţională revenirea la austeritate. Analiza lui Florin Georgescu vine să demonteze aceste opinii.

Sunt câteva idei, care, preluate, pot scoate din impas aparenta lipsă de suport economic pentru creşterea veniturilor bugetarilor. În primul rând, modelul de restructurare şi disciplină financiară nu trebuie căutat neapărat în sectorul privat, pentru că datele BNR arată că firmele cu pierderi, care diminuează PIB, se află preponderent în zona liberei iniţiative. Sectorul privat deţine statistic şi restrângerea cu 25 la sută a numărului de angajaţi după 2009, de la 4,4 milioane la 3,5 milioane în 2014. Salariile angajaţilor în România reprezintă 31 la sută din PIB, faţă de media de 48 la sută în UE. Discrepanţa dintre muncă şi capital atrage, potrivit analizei, şi o inegalitate crescândă a contribuţiei veniturilor la PIB. Un procent de creştere a veniturilor populaţiei sărace şi medii ajută creșterea PIB cu 0,33 la sută, pe când aceeaşi creştere la bogaţi diminueaza PIB cu 0,08 puncte procentuale. Un PIB erodat de economia neagră şi gri - în creştere după masa numerarului - nu poate asigura bunăstare. Disciplina financiară conduce direct la valorificarea resurselor proprii şi asigură o bază pentru a diminua economia excluderii ce derivă din austeritate.