x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Turnarea turnatoriei

Turnarea turnatoriei

de Tudor Octavian    |    17 Apr 2006   •   00:00
Turnarea turnatoriei

Unul din turnatorii emeriti ai Securitatii si-a publicat memoriile si de mai multi ani traieste o a doua viata culturala, ca autor specializat in turnarea turnatoriei.

Intr-un fel, avem ilustrarea operatiei aritmetice, in care minus inmultit cu minus da plus. In noua sa postura, de marturisitor institutionalizat de mass-medis ca vedeta a pocaintei, omul are o sprinteneala civica de invidiat. Daca n-ai sti ca e mare delator, ai putea crede ca e mare disident. Are acelasi aplomb public si se bucura, ca stilist al penitentei, de cinstirea cuvenita creatorului de succes. In definitiv, e un performer: a dat totul pe fata. Pana si convingerea ca a turnat rezonabil, ca nu le-a facut nici un rau celor care l-au tinut de prieten si confident, fiindu-le, timp de douazeci de ani, umbra otravita. Marturisitorul da interviuri relaxate, ca unul care a izbutit sa schimbe avantajos, la casele de schimb ale mizeriei, drama in comedie si rahatul in parfum. Ce-i straniu e ca gaseste imediat desfacere pentru marfa sa, desi nu e primul, ci ultimul dintr-o serie de turnatori convertiti in seniori ai suferintei.

Oportunismul, cand e revarsat si locvace, face impresie, deoarece e o forma foarte rafinata de exhibitionism. Un exhibitionism marcat de paradox, in care o sumedenie de intelectuali frustrati vad o izbanda aleasa, exemplara, mareata chiar a spiritului. Un var de-al meu, care a scapat viu de la Canal si din doua condamnari lungi, indurate in aceleasi temniti cu turnatorii ajunsi mai apoi ministri si somitati liberale, iar unul si "Conu’ cutare, boier national al literelor", mi-a explicat ce nu reuseam deloc sa inteleg: cum se transforma tortionarul-sef in preot si anonimul celulelor in turnator emerit. E vorba de indivizi indelung neluati in seama, care au parere de bine despre ei insisi vecina cu paranoia. Cine le da primul importanta, cand asteptarea a devenit critica, i-a angajat. Turnatorul promovat vedeta literara, prin amanuntirea artistica a complexelor sale de scriitor de duzina, se simte mantuit. A obtinut cea dintai mare luare in seama, a iesit, in fine, in fata ca notorietate contemporana.

"Bine, bine - ma contreaza un amic, cand observ ca fiul turnatorului cu «Memorii» la baza n-ar trebui sa ne tina lectii de integritate morala la televizor - , dar ce vina are baiatul?!" E adevarat, n-are nici o vina. Doar ca, din respect pentru cei turnati la Securitate de taica-su, daca nu si din respect pentru propria-i prezenta intre semeni, ar fi fost mai potrivit sa aiba o alta catedra tv, nu una de decenta. Cand atatea milioane de romani n-au nici un curaj in viata, stiind ca "tot ei, securistii, sunt la putere", milioanele astea ii numesc prin "tot ei" si pe urmasi. Indiferent ca sunt urmasi ai generalilor de Securitate sau urmasi ai turnatorilor din talent.

×
Subiecte în articol: editorial