Un deget şi un cui

În zilele în care sunt sărbătoriţi sfinţii, primesc câte un SMS prin care Petrică îmi explică toată legenda sfântului respectiv, semnificaţiile vieţii acestuia şi cum trebuie să credem în sacrificiile pilduitoare ale acestor sfinţi. Petrică este un om lovit de teribile nedreptăţi ale destinului, chinuit de importante handicapuri, un om mic de stat şi sfrijit, dar cu un curaj agabaritic. A reuşit să absolve o şcoală teologică de dascăli, deşi s-a născut cu o malformaţie grea, îi lipsesc nouă degete din totalul de 10, are un singur deget, arătătorul de la mâna stângă. Petrică a fost abandonat de părinţii lui când au văzut handicapul groaznic; nişte neoameni. A crescut prin orfelinate, dar a învăţat binişor, chit că nu putea să scrie cu un singur deget, nu putea ţine pixul, aşa că a scris ţinând condeiul în gură. Din cauza asta, stând cu capul atât de aproape de caiete pentru scrisul cu gura şi-a deteriorat şi vederea, aşa că poartă ochelari cu lentile groase ca sticla de sifon. Petrică s-a căsătorit cu o femeie de toată isprava, are doi copii perfect normali şi este mereu vorbăreţ, surâzător şi cu o impresionantă poftă de muncă şi de viaţă. Ce îi e cel mai greu din lipsa a nouă degete, ei bine, copiii îl ajută să-şi lege şireturile şi să se încheie la nasturii de la cămaşă. Istoriseşte cu haz de necazul de a merge la WC-ul public, nu are cum să-şi dea jos pantalonii, motiv pentru care a depus referate la primării ca în closetele publice să se bată un cui în perete care să-i ajute pe cei ca el prin săritură să-şi agaţe pantalonii. Am făcut o emisiune cu un cuplu soţ-soţie care a mers la altar cu trei picioare de plastic şi doar un picior normal. O boală îi provocase femeii tăierea ambelor picioare, bărbatul purta şi el o proteză la un picior din pricina unui accident. S-au cunoscut aşteptând să li se ia măsură pentru proteze, s-au căsătorit, au un băieţel reuşit şi muncesc, el director administrativ la spitalul din Novaci, ea contabilă. Florin Condurăţeanu