Emil Boc este, pana i-o iesi din gratii lui Traian Basescu, fie ca ne place noua sau nu, primul ministru al Romaniei, o tara aflata intr-o profunda criza economica si aflata, geografic, pe faleza spre care se indreapta cu viteza cel de-al doilea tsunami financiar mondial. In acesta calitate oficiala, politicianul de provinicie desantat la Bucuresti de hachitele presedintelui, odinioara afabil si curtenitor, acum tafnos si obraznic, a expediat marti seara, in 8 secunde, prin forward catre BNR, subiectul deprecierii masive a monedei nationale si a perorat penibil, mai bine de juma' de ceas, in doua interventii telefonice la Realitatea TV, pe tema transformarii Serviciului Roman de Informatii (SRI) in "Rent a helicopter'.
Marea problema a plimbarii neamului Boc cu elicopterul SRI e, dincolo de inadecvarea si de micimea politica a personajului, nu musai de ordin legal (fiindca premierul are dreptul de a beneficia de transport rapid si securizat), ci de ordin moral. Si vizeaza comportamentul ciocoiesc al unui intreg regim politic, cel portocaliu, care a castigat alegerile invocand imoralitatea (si coruptia) celui anterior si se comporta si mai abuziv. Oamenii astia au impresia ca li se cuvine orice. Elicopterul ala, cu sau fara neamurile lui Emil Boc in el, se ducea la Brasov si se intorcea de acolo pe banii nostri. Asa scrie la lege, ca un numar de demnitari ai frumoasei noastre patrii trebuie paziti din oficiu de prezumtive amenintari teroriste si transportati in conditii de bibelouri perisabile, fie ca se duc la sprit, fie ca reprezinta tara. Deci fiica si nepotul primul ministru nu au umflat cheltuiala publica. Plata subita a facturii pentru transportul rubedeniilor (elicopterele se inchiriaza la ora de zbor, nu la numar de persoane, cum a calculat SRI cuantumul just?) e penibila, patetica si inutila in ecuatie. Ea foloseste, isi inchipuie Emil Boc, la spalarea ecologica a imaginii sale publice. Ei bine, isi inchipuie gresit.
Ceea ce a facut seful Executivului (suindu-si falos, pentru confortul personal, rudele intr-un elicopter securizat platit de stat doar pentru ca poate) releva inca o data comportamentul clasic al unei categorii de oameni extrem de raspandita: taranul parvenit la oras care uita subit de unde a pleacat. Intarzierea deliberata a decolarii avioanelor, deplasarea cu elicopterul inclusiv in vizitele facute familiei sau pe distante extrem de mici, oprirea circulatiei rutiere pe unde trec demnitarii portocalii, sfidarea participantilor obisnuiti la trafic, umflarea efectivelor si bugetelor serviciilor de securitate, toate acestea fac parte din arsenalul unei camarile care nu mai tine seama de nimeni si de nimic. Oameni care dadeau aparenta de normalitate cand erau in opozitie s-au transformat la putere in personaje grotesti. In fruntea lor troneaza imperial intaiul reformator al tarii, care are impresia ca si-a gasit un soi de vocatie internationala si nu mai are timp sa se ocupe de nobilele idealuri pe care le propaga pe vremea cand condamna ciocoismul si atitudinea discretionara a rivalului sau politic Adrian Nastase. Iar lumea vede si simte asta pe pielea ei. Fiindca, odata ars la buzunare, omul pacalit o data incepe sa deschida larg ochii.
P.S. N-am auzit, pana la SRI, de vreun serviciu de informatii din lumea asta care sa se ocupe cu protectia antiteroista si, concomitent, sa dea publicitatii (cu toate detaliile, adresa de unitate militara, cod fiscal, cont bancar etc.) o factura care are legatura cu activitatea sa. Mai are sa-si publice balanta de plati si jur ca le-am vazut pe toate.