Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La data de 1 februarie 1989, Institutul de Studii Internaţionale Economice şi Politice din cadrul CC al PCUS şi Comisia Bogomolov, i-au înaintat lui Aleksandr Iakovlev, consilierul lui Mihail Gorbaciov pentru politică externă, două memorandumuri: "Despre strategia relaţiilor cu ţările socialiste europene"; "Schimbările din Europa de Est şi impactul lor asupra URSS".
Alexandr Iakovlev a fost aliatul lui Gorbaciov şi unul dintre arhitecţii politicii de glasnost. A condus Comisia pentru investigarea crimelor stalinismului până în octombrie 2005. A scris prefaţa ediţiei ruse a "Cărţii Negre a comunismului".
Memorandumul "Strategia relaţiilor cu statele socialiste europene" arată că "partidele comuniste înfiinţate de URSS pe model stalinist în statele eliberate de Moscova sau cu participarea ei şi-au epuizat rolul." Despre România se spune în memorandum: "În România domină încă atmosfera opresivă a cultului personalităţii lui Ceauşescu. Încercând să izoleze ţara de influenţa noastră, el caută acum să se îmbrace în hainele luptătorului pentru puritatea socialismului. Sunt posibile ceva explozii de nemulţumire în ţară, dar în prezent este puţin probabil ca acestea să se răspândească. Cel mai probabil este că situaţia se va schimba doar după plecarea lui Ceauşescu, care ar putea fi însoţită de evenimente dureroase."
Raportul Comisiei Bogomolov, memorandumul "Schimbările din Europa de Est şi impactul lor asupra URSS", începe cu o caracterizare generală a proceselor social-politice declanşate de criza sistemului comunist în ţările lagărului sovietic european, subliniind simptomele erodării accentuate în domeniile economic, politic şi ideologic. Ţările comuniste sunt împărţite în două categorii: ţări în care criza a izbucnit deja la suprafaţă (Polonia, Ungaria şi Iugoslavia) şi ţări în care criza are o dezvoltare latentă (Cehoslovacia, România, RDG, Bulgaria), dar cu atât mai periculoasă. Principala problemă pentru gestionarea crizelor – generate de semnalul dat de perestroika moscovită – era blocajul pe care îl manifestă partidele comuniste din aceste ţări: "Partidele conducătoare întârzie în mod cronic şi negativ în reacţia necesară la cursul evenimentelor socio-politice. Nici unul dintre ele nu s-a dovedit până acum capabil să preia iniţiativa."
În al doilea rând, crizele dezvoltate în ţările comuniste europene creau un pericol major pentru interesele URSS, în condiţiile în care Institutul de Studii Internaţionale Economice şi Politice estima că URSS nu-şi mai poate permite să intervină militar în această zonă şi va trebui să accepte anumite schimbări generate de criză, misiunea principală a Moscovei fiind aceea de a controla procesul de schimbare şi de a-l limita la conceptul gorbaciovist de "reînnoire a socialismului". Memorandumul face o evaluare a şanselor de schimbare pentru Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia, România, RDG şi Bulgaria.
Iată textul integral dedicat evaluării şanselor României de schimbare a regimului Ceauşescu:
"România
1. Scenariul favorabil: Au loc schimbări la nivelul conducerii ţării. Drept rezultat, Ceauşescu este înlocuit de politicieni rezonabili, capabili de înţelegerea situaţiei şi de a pune în practică ideile reformelor radicale ale reînnoirii socialismului. Există precondiţii favorabile în România pentru folosirea relaţiilor de piaţă, pentru o restructurare relativ dinamică şi o modernizare a economiei, însoţită de o liberalizare a iniţiativei economice, precum şi pentru crearea unui multi-sector al economiei competitive.
2. Scenariul blocajului la mijlocul procesului: Se menţine actuala conducere a ţării sau continuarea actualei politici. Dacă resursele eliberate pe măsură ce datoria externă este plătită sunt folosite pentru a reduce tensiunile sociale, atunci este posibil să fie menţinută stabilitatea politică generală pentru o perioadă de timp, simultan cu persistenţa problemelor politice ale ţării şi cu perspectiva rămânerii în urmă în progresul ştiinţific şi tehnic.
Dacă, totuşi, conducerea alege să ignore sarcina de a îmbunătăţi standardele de viaţă ale populaţiei şi abate resursele eliberate pentru realizarea unor noi proiecte ambiţioase, o explozie socială nu poate fi exclusă. În cazul în care procesul de reînnoire aflat în curs în alte ţări socialiste nu demonstrează fezabilitatea politicii de reformă, poate apărea pericolul unei orientări decisive a ţării în direcţia Vestului (incluzând ieşirea sa din Tratatul de la Varşovia), având în vedere faptul că populaţia a ieşit de sub influenţa valorilor socialiste şi a fost crescută în mod tradiţional în spiritul comuniunii cu lumea latină (romanskîi). Sprijinul material şi financiar venit din Vest, foarte probabil dacă se produc schimbări reale, se poate dovedi foarte eficient într-o ţară care procesează o cantitate apreciabilă de resurse naturale şi economice.
Deoarece regimul nu şi-a consumat încă resursele şi a acumulat recent experienţa combinării unor măsuri represive cu manevre sociale pentru a menţine stabilitatea, al doilea scenariu pare a fi mult mai probabil. În favoarea sa vine nivelul relativ scăzut al conştiinţei naţionale şi absenţa unei Opoziţii organizate în România. În acelaşi timp, o iraţionalitate evidentă a politicii actualei conduceri produce o nemulţumire crescândă nu numai la nivel inferior, dar şi în rândurile elitei. De aceea, nu poate fi exclusă posibilitatea unei schimbări «la vârf»."
Articol preluat de la Agenţia INFOMINA
