Steaua, în finala CCE la handbal masculin, Dinamo s-a oprit în semifinalele CC

Handbalul românesc impunea în urmă cu 20 de ani infinit mai mult respect decât în zilele noastre. La ni­velul echipelor de club, ţara noastră se mândrea cu performanţe de-a dreptul ex­cep­ţionale, în pe­nultimul act al competiţiilor eu­ro­pene intercluburi, ediţia 1988-1989, România având nu mai puţin de cinci reprezentante.

Trei la feminin (Mu­re­şul Târgu-Mureş - în Cupa Campio­ni­lor Europeni, Ştiinţa Bacău - în Cupa Cupelor, Chimistul Râmnicu Vâlcea - în Cupa IHF) şi două la mas­culin (Steaua Bucureşti - în Cupa Campionilor Europeni, Di­na­mo Bucureşti - în Cupa Cu­pe­lor). Dintre acestea, trei aveau să acceadă în finale, iar două (Ştiinţa şi Chimistul) reuşeau să-şi ad­ju­de­ce chiar mult râvnitele trofee! Iar cum într-unul din nu­me­rele trecute ale Scânteii v-am prezentat etapă cu etapă drumul spre succes al fetelor, acum vom rememora parcursul plin de reuşite al băieţilor.  

Aşadar, la începutul lui aprilie '89, Steaua şi Dinamo forţau pă­trun­derea în finala Cupei Campionilor Europeni, respectiv a Cupei Cupelor. Misiunea lor nu se anunţa însă deloc facilă, campioana Ro­mâ­niei trebuind să dea piept într-o dublă manşă cu HK Drott Halmstad, cea mai bună echipă masculină de club din Suedia la vremea respectivă, iar Dinamo cu formaţia franceză US Créteil. Primul examen al "militari­lor", în deplasare, se anticipa a fi cu atât mai dificil cu cât antrenorii Radu Voina şi Ştefan Birtalan nu puteau conta pe serviciile coordonatorului de joc al echipei, Adrian Ghimeş, şi pe cele ale lui Constantin Petre. Chiar şi în aceste condiţii însă, printr-o mobilizare exemplară, după cum a relatat la vremea aceea ziarul Sportul, Steaua a reuşit o victorie de mare prestigiu la Halmstad, 24-23 (10-10). "Această victorie a fost facilitată şi de inspirata schemă tactică adoptată de antrenori ca urmare a indisponibilităţilor, adică plasarea avansată în sistemul de­fen­siv a lui Vasile Stângă, care a fă­cut deosebită risipă de energie şi a avut un bun aport în contraatac. De altfel, trebuie să mai remarcăm foarte buna prestaţie a portarilor Tu­dor Vasile - cu lansări prompte spre semicercul advers, şi Adrian Si­mion - care a apărat şi două lovituri de la 7 metri (min. 14 şi 26). Lor li se adaugă Marian Dumitru şi Du­mitru Berbece, cu o importantă contribuţie în ambele faze ale jocului...", a concluzionat trimisul Spor­tu­lui ­la faţa locului. Golurile Stelei au fost marcate de: Berbece (9), Stân­gă (6), Dumitru (6), Mirică (1), Ştot (1) şi Cicu (1). În aceeaşi zi, la Bu­zău, Dinamo s-a impus la rândul ei la limită, scor 20-19 (10-10), în faţa lui US Créteil, rezultat conside­rat o surpriză de presa vremii, care miza pe un succes la o diferenţă mai mare de scor a "roş-albilor".

Desfăşurarea ostilităţilor în man­şe­le secunde n-au avut darul să surprindă. Jucând în faţa pro­priilor su­por­teri, Steaua a reuşit un nou succes în faţa celor de la HK Drott, de această dată mai concludent, 29-22 (15-5), după o primă repriză de excepţie, şi s-a calificat în finala CCE, în timp ce Dinamo a capotat în Franţa, scor 20-26, şi a părăsit Cupa Cupelor. "Ar fi ne­drept să facem remarcări indivi­duale într-un meci în care s-a evidenţiat ECHIPA: Vasile, Simion - Berbece, Dumitru, Vasile Stângă, Cicu, Io­nescu, Mirică, Niculae, Ghimeş, Ştot, Aurel Stân­gă. Steaua a făcut nu numai o de­monstraţie de handbal, ci a ofe­rit şi o lecţie cum se luptă pentru o victorie", a elogiat Sportul calificarea Stelei, obţinută în faţa unei echipe sue­deze care eliminase din com­pe­tiţie puternica grupare spaniolă FC Barcelona. Şi de această dată, cel mai bun marcator al "roş-al­baş­trilor" a fost Berbece, cu 7 goluri, celelalte reu­şite avându-i ca autori pe V. Stângă (6), Niculae (5), Du­mi­tru (4), Ionescu (3), Cicu (2), Mirică (1) şi Ghimeş (1). Insuccesul lui Di­namo a fost pus de Sportul pe seama mai multor factori: "Principalul a fost eli­minarea definitivă din joc a lui Mocanu, în minutul 18, când scorul era 4-4 şi echipa noastră părea că se va desprinde... Acest lucru a atârnat ca un greu balast în agrenajul for­maţiei şi, cu toate eforturile de­puse de di­na­mo­vişti, iniţiativa a trecut de partea gaz­delor, care au practicat acelaşi joc ca la Buzău, cu infiltrări subtile pe semicerc, cu o apărare avansată şi agresivă, permanent la intercepţie şi adesea suficient de dur...". În ultimul act al Cupei Campionilor Eu­ropeni, pe Stea­ua o aşteptau în mai '89 două confrun­tări de foc împotriva campioanei URSS, SKA Minsk, totodată de­ţi­nă­toa­rea Cupei Cupelor din sezonul precedent.